La Matei

demult tot vreau sa fac asta...o lista cu lucrurile care ma incanta la matei. si apoi inca una. cu stefan.
la Matei imi place cum: se impinge cu amandoua piciorusele cand mananca cu pofta
se repede cu disperare la mancare si ofteaza de placere
rade in somn
da simultan din maini si din picioare de incantare
da din picioruse cand il tinem pe burtica la baita
isi pune piciorusele sus pe marginea de la carucior
studiaza cu atentie orice persoana noua care intra in campul lui vizual
zambeste cu toate gingiile la lume, chiar si necunoscuta
isi scoate si pune la loc singur tzonki-bonki-ul din gurita
primul lucru pe care il face cand se trezeste, e sa zambeasca cu toata gurita

va urma

Today's Mood

stiati ca nu ma las pana nu o sa invat portugheza? o iubesc tare tare

in sfarsit acasa!

da, am ajuns si noi inapoi la bucuresti. dupa o luna de cluj... unde am facut si botezul... a fost si tiff-ul...si alegerile pe care le-am ratat... dar nu o sa stam prea mult. plecam in concediu... la balcic. ne-am facut pasaport nou. cu matei pe el. asa ca adunate sunt atatea, ca nici nu stiu de unde sa le apuc. as fi tentata sa spun ca vom relua rutina de bucuresti, dar nu se va intampla, pentru ca ea nu mai prea exista. matei a crescut, lucrurile sunt un pic altfel, in parte mai usoare cred.
dar sa incercam sa le luam pe rand.
1. la cluj. timpul a trecut extraordinar de repede. parca nici nu am apucat sa facem multe. sa vedem multa lume.oricum, lucrurile pe acolo s-au schimbat. orasul vreau sa zic. pentru ca acasa e la fel. cu pisici si liniste.
2. tiff-ul. desi am avut badge-uri, nu am vazut nici un film. de fapt, nu am facut nimic.am fost doar la deschidere si la inchidere. dar cred ca a fost suficient de data asta. poate mai mult la anul.
3. botezul. eveniment asteptat cu groaza as putea spune, din motive de imersare in cristelnita cu apa rece, totul a decurs neasteptat de bine. cred ca a placut tuturor. matei nu a ramas cu sechele vis a vis de apa, ci se balaceste la fel de incantat in fiecare seara. cat despre cadouri, un sac de hainute pe care va trebui sa le spal si calc... iar alegerea nasilor, cat se poate de reusita. multumim anca si radu.
4. schimbari la matei. am inceput sa ii dau suculet de morcovi cu piersici si mar. e foarte incantat, insa mai avem de lucru la maniere. inca devine portocaliu chiar si pe sprancene. altceva. matei rade. cu sunet. pana acum dor zambea tare. e un deliciu.
matei stie cum e tata. se bucura de el, cu el. si automat ma bucur si eu. matei prinde cu manuta. adica stie sa isi coordoneze mama sa apuce un lucru. matei se joaca destul de mult timp singur in patut. matei vrea tot mai mult sa stea in fundulet. si noi il incurajam, fara insa sa il fortam. matei povesteste mult pe limba lui. chiar daca e destul de repetitiv in ce spune. trebuie sa fie doar esenta, nu se incurca cu nimicuri. ce mai...e un omulet in toata regula.

zona crepusculara

cam acolo simt ca ma aflu. motivul? simplu. din lipsa de somn..mamicile de copii mici stiu! ne-am culcat la 10 juma, trezit la doua juma, adormit pe la patru, trezit la sase jumate, apoi la opt. rutina de bebe...nu pot lega nici doua ganduri mici.
zzzz.........
vorbim maine

poveste cu pisici şi alte jivine mici

relatia mea cu felinele a inceput practic acum vreo 5 ani, cand untr-o zi friguroasa am gasit in mijlocul drumului un ghemotoc de pisica ce urla cat o tineau plamanii. bineinteles ca am cules-o, spre disperarea ulterioara a lui tata (singurul cititor al acestui blog hihi).era o disperare nejustificata, tinand cont de faptul ca nu coabitam la vremea respectiva. acea prima pisica (in prezent bunica castrata f desteapta si cumpatata)ma insotit un diverse locatii de pe traseul vietii mele tumultoase la vremea respectiva. adica a stat in cluj, in chirie, apoi a fost carata la sibiu, ca in final sa revenim la cluj, dedata asta in casa parinteasca. traseul meu a continuat la bucuresti, al ei s-a oprit. a devenit iubita lui tata, spre incantarea mea si exasperarea lui mama. in urma singurei ei ocazii de a procrea, au rezultat trei pui. pe unul cam uratel(tot fetita)nu a dorit-o nimeni asa ca a ramas si ea in familie. deci ai mei au acum 2 pisici, una castrata si fiica ei foarte prolifica si iubitoare de vagabondaje si socializari cu motani necunoscuti. deja a produs doua transe de pui, cate 6 de fiecare data. ei si-au gasit stapani prin intermediul presei locale si a internetului. va urma...

mi-era teama sa scriu!

hihi! am avut o revelatie! pana acum aveam o imagine complet gresita referitoare la blogul asta. ma rog, cred ca nu am inteles prea bine ideea de blog. ma raportam la el ca la o tribuna de la care trebuie sa vorbesc in fata unui public extrem de numeros. si imi era frica sa nu spun banalitati, sa nu plictisesc. de fapt probabil ca asta doream. chiar daca e un loc total necunoscut cunoscutilor unde chiar pot sa scriu tot ce imi trece prin cap. nu cred ca ma judeca nimeni.
iar ca sa fac un exercitiu anti-timiditate, o sa vorbesc chiar ca de la o tribuna, in fata unui public numeros.