Totul e pe bune, nimeni nu pozează. Suntem patru în aventura asta(vorbesc aici de viața noastră de zi cu zi, nu de cine știe ce vacanță fabuloasă) și tragem mereu unul la altul, după o îmbrățișare, după un pupic pe creștet.
Pare prea dulceag? Credeți că văd doar ceea ce vreau? Mda, probabil că aveți dreptate, dar nu vă mint deloc când spun că cei doi pui ai mei încep deja să se iubească. Mai sunt manifestări de gelozie din partea lui Matei, dar felul în care își caută fratele mai mic și își dorește să fie în prezența lui e pe bune.
Iar Pavel... presimt că pentru el, Matei va fi un mic zeu, chiar dacă acum se sperie de chiotele lui de luptă.
4 comentarii:
Superb!!!
Vei avea dovada finala cand vei pati ca mine, cand ii dau Micai ceva bun de mancare si primul lucru pe care il aud de la ea e "unde-i Robbie?!" il cauta sa fie sigura ca imparte cu el... asta te face sa uiti toate momentele in care se paruiesc pentru aceeasi jucarie...
Sunteti FOARTE frumosi!!!
sunteti minunati! :) ... iar starea de spirit in care m-a prins postarea asta, m-a facut sa lacrimez citind-o... :)
@Simona - multumesc frumos, eu fiind singura la parinti, am tanjit toata viata dupa un frate..asa ca iti dai seama cat ma bucur pentru ei!
@Gabi - mai ai putin de indurat si vom vedea si la tine poze in patru - stiu ca abia astepti, vor trece momentele astea grele repede repede. Ma gandesc cu drag la tine!
Pentru Pavel, Matei va fi cu siguranta un zeu, asa e si la noi. Cat priveste ce spune Simona, exact asa face si Philip. Nu exista sa-i dau ceva, indiferent ce, si sa nu vrea sa imparta si cu frati-su. Invers insa nu prea se intampla :-)
Trimiteți un comentariu