E Săptămâna Internațională a Bebelușilor Purtați și eu vreau să vă povestesc despre o dependență. O dependență care apare la... mămicile care aleg să își poarte copiii.
Vorbesc serios, devii dependentă. Dependentă de liniște pentru că brusc copilul tău nu mai plânge de oboseală înainte să doarmă. (Pățeam asta la Matei când eram cu căruciorul la plimbare că plângea până să adoarmă preț de vrei trei străzi; foarte nesănătos pentru creierii mei.)Devii dependentă de mobilitatea/libertatea pe care brusc ai câștigat-o - poți să ajungi oriunde, în orice parc sau la orice întâlnire, doar poți să iei orice: metrou, tramvai, taxi.Să vă mai spun și că devii dependentă de mirosul lui care ți se imprimă atât de puternic în nări?
Știți cu ce nu m-am obișnuit însă? Nu m-am obișnuit cu sfaturile "binevoitoare" primite în tramvai, cum că îi stric coloana, sau că îl sufoc acolo când doarme cu nasul îngropat la pieptul meu. Cu asta nu m-am obișnuit, încă îmi strică zen-ul...
Evident, dependența apare și la copil. Probabil că nu va mai vrea să stea în cărucior ca o plăcintă, cu roțile în sus, departe de mirosul atât de drag lui. Vorbesc aici de bebelușii mici mici.
Și căruciorul? Cum e cu căruciorul? Am cărucior, l-am luat cred de vreo trei ori cu mine, dar pentru că prințului îi place atât de mult călare, am sfârși de fiecare dată cu el în Manduca, împingând căruciorul plin cu sacoșele cu cumpărături. Bun și așa, zic eu, chiar dacă mi-am promis de fiecare dată ca îl las acasă de acum înainte. Acum se pune problema - eu "am stricat" copilul învățându-l în brațe( a se citi Marsupi Plus, Manduca, sling), sau era așa din fabricație, născut puțin cam dependent de mine?
Tind să cred că eu sunt de vină, l-am învățat la bine, la căldura mea, aproape de bătăile inimii mele. De regretat nu regret nicio secundă că mi-am "stricat" copilul. Știu însă sigur că nu i-am deformat coloana purtându-l de la trei săptămâni, din contră. Așa cum spunea și Degețica, nici eu nu cred în răsfăț și nici în manipularea de către bebeluș.
Mi se pare că e momentul să vă povestesc cum m-am descurcat șase zile, singură cu doi copii. Eram moartă fără Manduca - am putut să îl duc pe Matei la grădi every day cu tramvaiul, să stau cu ei după-masa în parc și încă multe multe altele. Găndiți-vă puțin: credeți că aș fi putut trece peste zilele astea făcând slalom cu un bebe care plânge în cărucior și cu fratele mai mare fugind în toate direcțiile?
Sunt atât de cucerită de ideea purtării bebelușilor, încât nu înțeleg cum nu o îmbrățisează toată lumea:) Am înțeles însă(cu greu, că așa sunt eu mai căpoasă) că, la fel ca orice altă alegere mămicească și asta nu e pentru toată lumea. De asta am vrut să vă scriu de riscurile care apar, ca să fiți în cunoștință de cauză.
Deci atenție, s-ar putea să îi placă atât de mult puiului tău, încât să nu mai vrea altfel. E oare așa grav?
5 comentarii:
si eu am sling de cursa lunga, ce mi-a servit virtuos la amandoi pruncii.
dar lucrurile -s foarte, foarte diverse de la unul la celalalt - vorba `ceea; "sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul"
nr 1 - super extra mega dependenta de purtat;
nr 2 - desi mult, mult mai linistit din fire, abia daca-mi rezista 15 min in pouch.
ma tot intreb daca sa fie fie 'di vina' pozitia, ca mie-mi place pe sold, iar el, fiind baiet..
subscriu, inca de cand eram insarcinata am citit despre asta si eram convinsa ca o sa-l port pe alexandru. am ales initial un sling cu inele, am colaborat o scurta perioada, apoi am inceput o splendida relatie cu manduca. o iubim pe manduca, si eu si el. folosim zilnic caruciorul, cand doarme in gradina, dar nu plecam nicaieri in afara casei fara manduca.
si as vrea sa felicit toti promotorii (inclusiv tu, prin blog-ul tau) purtatului bebelusilor si sa le spun ca pentru mine au facut o treaba excelenta, pentru ca m-am regasit foarte bine in asta si am o relatie foarte frumoasa cu puiul meu si datorita purtatului "in brate"..
Situatie similara si la noi :), fara "carpe" am fi fost mancati! Natalia a avut un sigur si foarte scurt amor legat de carucior, in rest locomotia s-a facut numai in brate. Dependenta, intr-adevar, de ambele parti :)
gratioasa - stim prea bine cat sunt de diferiti:)
Am mai auzit de pui care nu stau in pouch, nu cred ca are legatura cu faptul ca e baiat...ai mei ambii au adorat/adora sa stea in pouch.
Cristiana - nici nu stii ce ma bucura sa citesc asta! la o relatie cat mai frumoasa si pe viitor!
MoniQ - eu sunt atat de incantata de modul in care aceste dependente ajuta de fapt la libertatea lor
Cu totii sunteti foarte frumosi cu puii vostri stransi la piept!Cred ca este o senzatie minunata pentru amandoi protagonistii, parinte si bebe!Sunteti niste norocosi!Nici nu imi pot imagina cu adevarat cat de bine si linistitor poate fi sa il simti aproape in permanenta. Oare psihologii ce spun despre asta?o sa ma documentez, dar nu cred ca imi vor schimba parerea deja formata: trebuie sa fie extraordinar!
Trimiteți un comentariu