Da, am mai făcut asta şi încă nu demult...
Şi totuşi, fascinaţia mea continuă.
În fiecare zi, mutriţele lui devin tot mai elaborate, tot mai expresive. Reuşeşte să comunice atâtea aşa, încât sunt tentată să răspund afirmativ atunci când sunt întrebată dacă vorbeşte deja.
Un comentariu:
Ce dulce este! Frumos baiat! Am trecut si eu prin perioada "vorbitului" prin mimica, de curand,acum sunt la capitolul "mai taci mama si tu ca o sa ragusesti de tot!"
Trimiteți un comentariu