miercuri, 21 aprilie 2010

Dansez pentru mine

Cred că așa ar trebui să se traducă în română emisiunea de la americani "Dancing With The Stars", rudă îndepărtată cu "Dansez pentru tine".

Acolo premisele sunt altele :sunt vreo zece perechi formate din vedete ce dansează cu dansatori profesioniști pentru a câștiga trofeul.

"Doar atât?" mă veți întreba. Și unde sunt banii? Și lacrimile? Și suferința?

Ei bine, se pare că la ei lucrurile stau puțin altfel: nu e nevoie de Misery Fest pentru audiență. Ei fac dansul să fie eroul principal, iar oamenii se simt inspirați dacă îi văd pe alții că încearcă să își depășească limitele, chiar și cu riscul de a se face de râs. Ca și la noi, sunt sportivi, actori, politicieni, care se aruncă în vâltoarea dansului, dar o fac într-un mare fel!

Da, cred că de asta îmi place atât de mult emisiunea: pentru că e inspirațonală, te face să îțí dorești să crești.

Făcând pereche cu dansatori profesioniști, automat nivelul e mult mai sus iar spectacolul e superb.

Nu știu exact dacă am mai spus aici, dar eu am o părere infectă despre americani, mi se pare că majoritatea sunt desprinși din filmul Idiocracy inculți și superficiali. Cu toate astea să dănm Cezarului ce e al lui - când e vorba de show, de spectacol, nu îi întrece nimeni. Starurile lor își merită statulul: au șarm și au o siguranță la care se vede că au lucrat intens. Au ajuns unde sunt nu din întâmplare și nici într-un caz nu pentru că au avut "șansa" la un moment dat să se combine cu cine trebuie.

V-aș povesti și de juriu și de prezentatori, dar cred că cel mai bine e să vă invit să vedeți câteva dinn cele mai bune dansuri din sezonul care e acum în desfășurare. O veți vedea pe Pamela, Pe tipa de la Pussicat Dolls și pe slăbiciunea mea, Campionul Olimpic la patinaj, Evan Lysacek:





7 comentarii:

Razvan spunea...

Aveam si eu aceeasi parere despre americani pana cand am aterizat la ei:) Ce-i drept nu am fost poate intr-o regiune reprezentativa pentru ei desi aici parerile pot fi impartite. Nu pot vorbi deci decat despre Boston si cred ca in general despre "New England". Sunt diametral opusi fata de cum ii percepeam... Sunt saritori, placuti si dezghetatila minte (poate excesiv de patrioti pe alocuri, deh...educatia). Si inca un aspect interesant, 99% dintre cei cu care am interactionat pentru 'ask directions' au gps built in...in cap. Cu precizie de zecimi de mila si cu optiunea invisible full map au reusit sa explice drumul:)

alina spunea...

Nici eu nu cred in prejudecati, dar cred ca natiile au trasaturi generale aplicabile fiecarui individ in mai mica sau mai mare masura. Dar mie imi place americanii, chiar daca sunt simpluti, pentru ca sunt bine-intentionati. Cateodata cultura nu salveaza moralitatea ... :P

Emisiunea o avem si noi. Eu ma uit pentru dansul in sine (nici la noi nu se vand lacrimile). DAR am avut o surpriza de proportii cu un concurent (aici vedetismul e foarte putin intalnit), paralimpic, nevazator, care asa s-a nascut, orb, complet, a urcat Everestul, a facut sport de performanta si a prestat, in cadrul showului, uluitor de talentat. Ne-a redus, pe toti, la lacrimi. In cele din urma. :)

http://au.tv.yahoo.com/dancing-with-the-stars/couples/article/-/article/5627254/gerrard-gosens/

alina spunea...

imi PLAC americanii, da? :PP

Mira spunea...

Ce experiente cu americanii te-au facut sa ai aceasta parere? Cat timp ai petrecut in SUA pana cum?
Just curiosity! :-)

raluca spunea...

Alina - eu nu spun ca nu ma impresioneaza multe dintre cazurile de la Dansez pentru tine, tot respectul pentru ce fac ei acolo, ma deranjeaza insa ca intr-o emisiune care dureaza ENORM, dansul ocupa maximum 20 la suta...mi-ar placea mai mult o alta abordare, mai optimista:)
Mira - nu, inca nu am fost acolo, imi doresc sa o fac macar o data in viata! Cred ca poti sa iti faci o parere si bazandu-te pe experientele multiple ale altora, a caror parere conteaza pentru tine. Ea se formeaza incet incet, pe masura ce aduni si alte informatii. Dar cum spuneam, e doar parerea mea, deci foarte subiectiva.

Mira spunea...

De acord, dar cu doua observatii:
in primul rand, si parerile celor care povestesc sunt foarte subiective (eu, de pilda, cred ca o vreme foarte lunga o sa imi amintesc cu mare neplacere de Washington, despre care, de altfel, declar foarte propmta ca este un oras urat, caci in prima zi in care am fost acolo am purtat, prostia mea, o pereche de balerini care mi-au invinetit o unghie atat de tare, incat acum, dupa 8 luni, nu s-a vindecat complet :) )
in al doilea rand, depinde foarte mult de locurile in care tu vei merge/ au mers cei care au povestit.
(De pilda, New Yorkul este fenomenal, dar, practic, e un oras international care nu are nici o legatura cu America celor mai multi oameni)
Ar mai fi ceva: intr-un fel cunosti oamenii si locurile atunci cand mergi intr-o excursie, fie ea si una lunga, de cateva saptamani, intr-un alt fel ii cunosti cand mergi sa te asezi acolo si interactionezi cu serviciile, companiile etc
(Iarta-ma, eu intotdeauna am prea multe de spus :) dar americanii m-au cucerit cu: onestitatea, sinceritatea, respectul fata de ceilalti si de spatiul public, harnicia)

raluca spunea...

Mira, sa stii ca prietenii la care ma refeream traiesc acolo sau unii au facut-o si s-au intors, nici intr-un caz nu au fost doar in excursie.

Daisypath Happy Birthday tickers
Lilypie Kids Birthday tickers

LinkWithin

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin