The Code

Vă previn, postarea de față nu are nici o legătură cu Matrix, ea s-a născut din dorința mea de a face CEVA. De a face ceva, oricât de mic, după puteri, în sprijinul alăptării. Sunt o voce mică mică, pe un blog la fel, dar țin să spun și eu ceva acum, cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării.

După ce am fost ieri la întâlnirea mamelor bloggerițe, unde am aflat puțin mai multe despre Cod, vă mărturisesc că am plecat puțin confuză, nu vedeam clar ce pot face eu legat de subiect.

Noroc că de dimineață, Diana a scris un articol pe care vă îndemn călduros să-l citiți.
Așa cum spune ea, foarte de scurt, Codul:

- cere guvernelor să își asume responsabilitatea de a oferi, viitoarelor și actualelor mame, toate informațiile necesare privind nutriția copilului

- limitează donațiile de produse la cele cerute, ele necesitând aprobare de la autoritățile statului

- interzice oferirea de produse gratuite părinților: mostre de lapte praf, suzete, biberoane

- interzice 'premierea' celor care vând mai mult decât norma

- deși permite informarea cadrelor medicale de către producători, interzice cadrelor medicale promovarea substituenților prin afișe sau mostre gratuite

- obligă la o etichetare corectă, plus la afișarea, pe fiecare produs, a faptului ca laptele matern e superior. Interzice folosirea fotografiilor cu copii pe etichetele produselor

- obligă producătorii să își ridice standardele de calitate la nivelul Codex Alimentarius, și pe cele de igienă la Codex Code of Hygenic Practise for Foods for Infant and Children

Vă gândiți poate că astea sunt treburi prea abstracte, e un război prea mare pentru noi, mămicile inundate de hormoni, care nu facem altceva decât să ne învârtim după fundul piticilor noștri. Ei bine, nu fraților, nu de data asta. Cred cu tărie că acest Cod vrea să facă ceva minunat: vrea să ne protejeze, fix în momentele alea magice, atunci când suntem cel mai vulnerabile, atunci când tocmai ni s-a întâmplat o minune care ne-a șocat și ne-a întors universul cu susul în jos. Să nu îmi spuneți că nu e așa, că nu ați simțit lucrul ăsta când ați născut.

Și din păcate, în loc să ai parte de sprijin în ceea ce privește alăptarea, tu ai parte de mult sprijin în ceea ce privește hrănitul cu biberonul. Primești, pe lângă sticla cu formulă pe care asistentele le-o oferă tuturor nou-născuților și o colecție bogată de broșurele și alte obiecte promoționale de la marile firme producătoare de LP. Nu e ok, deloc nu e ok. Pleci din spital ferm convinsă nu numai că nu ai lapte și că alăptatul e ceva extrem de dificil, dar și că laptele praf e la fel, dacă nu și mai bun decât cel pe care l-ai produce, cu greu bineînțeles, tu. Și nu trebuie să te chinui, îl găsești peste tot, de la farmacii până la hipermarketuri. Îți dai seama poate că va fi o mare cheltuială în fiecare lună, dar te gândești că merită copilul, mai ales că primești și alocație...

Nu știu dacă vă amintiți povestea mea legată de alăptare, cu sfatul de atunci către viitoarelor mămici care ajung aici din întâmplare - informați-vă cât mai mult înainte de naștere. Aici e cheia, așa cred.

Mi-am propus să mai scriu despre alăptare, despre experiența mea, care a fost una fără dureri și sâni înfundați, ci doar cu copii fericiți hrăniți cam peste tot( În parc, pe stradă, la terase, în tren, în taxi). Ca și în alte privințe, eu zic că e vital să ne spunem povestea, e vital să ieșim de sub perdelele de jenă și să alăptăm
fără teamă, că doar nu facem altceva decât să ne hrănim copiii, să le oferim cel mai util și mai accesibil cadou de care suntem în stare.

În încheiere un ultim gând: eu cred că cea mai simplă și eficientă metodă de-a promova alăptarea ar putea fi o invitație la o întâlnire a mămicilor ce fac asta, fie ele bloggărițe sau nu. Nu poți să nu pleci de acolo impresionat de așa o adunătură de copii dolofani, frumos dezvoltați și al naibii de fericiți!