vineri, 18 martie 2011

The White Magic Powder

Înainte de a vă spune povestea nașterii lui Pavel, simt că e obligatoriu să vă împărtășesc povestea alăptării lui. Și asta cât mai repede, pentru că nu vreau să uit nimic.

Faptul că sunt o adeptă înfocată a alăptării nu cred că e un secret pentru nimeni. Dacă în cazul alăptării lui Matei începutul a fost puțin confuz, nu prea știam cum să fac dar eram foarte încăpățânată pe idee, plus că am avut noroc și cu dna Culcer pediatră în primele săptămâni, acum nu am mai avut nici un dubiu că voi alăpta din prima clipă. Vorbisem cu doctorul ginecolog și stabilisem că-mi va pune pile dacă e nevoie, dar că eu îmi vreau copilul în cameră cu mine cât mai repede.

Imediat după naștere însă m-am trezit într-un salon de trei paturi fără bebeluși. chiar dacă eram obosită moartă l-am sunat pe doctor și i-am amintit de înțelegerea noastră. În cinci minute a fost în salon și mi-a aranjat mutarea într-un salon tot de trei persoane însă cu paturi pentru bebe. Am fost puțin uimită când am văzut că acolo era doar o singură fată fără bebe, iar restul era liber. Apoi am aflat că fata născuse de o săptămână deja dar că avea copilul prematur și mai dura până să-l primească. Nu am înțeles deloc logica după care se distribuie mamele în saloane la Cantacuzino(căci acolo se desfășoară povestea noastră).

Pavel a apărut și el după câteva ore, iar primul lucru pe care l-am auzit a fost "Staí liniștită, copilul e sătul, ne-am ocupat noi". A fost singura dată când le-am lăsat(evident, fără voia mea) să se ocupe ele.Ei bine, de aici încolo a început frumoasa noastră poveste de dragoste, cu alăptare la cerere, oricât de mult, cu Pavel care a supt fără probleme, cu mine care am avut din ce în ce mai mult lapte.
Iar după patru zile la externare, am uimit tot personalul(doctori și asistente) când le-am mărturisit că e-un copil hrănit DOAR de la sân. Am fost privită vă jur, ca pe un fenomen al naturii. Nu cred că se întâmplase prea des așa ceva acolo unde le-am auzit spunând mereu proaspetelor mămici: "Cinci minute la un sân, cinci la celălalt și apoi vii la mine să îți dau completare, că sigur nu ai lapte".

E trist, extrem de trist că întâlnim așa ceva într-o maternitate în care mereu sunt internate câteva zeci de gravide, multe dintre ele la primul copil. Pentru că de ele mi-e cel mai milă. Neinformate suficient, ajung acolo pe mâna unor asistente sau chiar doctorițe pediatre care se poartă de parcă ar fi plătite de marile firme producătoare de lapte praf. Parcă misiunea lor este să îndepărteze cât mai multe mămici de miracolul numit alăptare. Am văzut o singură dată pe una din aceste angajate ale sistemului încercând să ajute o mămică la alăptare, o mămică ce nu reușea să pună copilul la sân, cel mic ne-reușind să se "mufeze" bine. Și a făcut-o într-o manieră atât de "elegantă" încât la final mama se simțea total incompetentă și vinovată că nu are suficient lapte. Am vrut să o întreb pe respectiva "calificată" în ale pediatriei dacă nu e cumva vina lor că mamele de acolo nu prea au lapte în condițiile în care bebelușii se satură mereu cu laptele lor praf...De unde să știe sânii să facă lapte dacă cererea e atât de mică? Ele nu au auzit oare că e vorba de o relație foarte precisă de cerere și ofertă?

Acolo, în salonul meu de trei paturi unde am reușit să le învăț de bine pe celelalte două fete care mi s-au alăturat de-a lungul celor trei zile petrecute acolo, am întâlnit-o și pe Irina de la "Naște cum simți" și am simțit că mai este speranță. Probabil una mică, dar cred că fără întâlnirea asta aș fi venit de acolo complet bolnavă... Lupta pe care o duc ele acolo mi se pare total inegală, dar vitală.

Sfatul meu viitoarelor mămici care ajung aici din întâmplare este să se informeze cât mai mult înainte de naștere, în așa fel încât, odată ajunse în spital, să nu cadă în capcana completărilor, să nu se sperie de imaginea nopților nedormite petrecute cu cel mic, sau al plânsurilor aparent de neconsolat. E nevoie de muultă muultă răbdare în a crește un pui, dar e atât de frumos și plin de recompense!

Scuzați eventualele greșeli din acest text, a fost scris în condiții tare vitrege, dar cum spuneam, mi s-a părut o datorie să o fac:)

10 comentarii:

sultana spunea...

ma bucur ca ai povestit si pe blog aventura ta cu alaptarea in spital, poate usor aici, usor dincolo, cine stie. cunosc si eu destule persoane (destupate dar...) seduse de white magic powder inca din spital.

delia spunea...

despre asta o sa scriu si eu acus, si mai ales despre cum m-a ajutat si pe mine Raluca de la Naste cum simti, care mi-a demonstrat ca am lapte, desi eu nu stiam:). trebe sa spunem mai departe celor care nu au incredere in ele ca exista solutii pentru orice mamica care se confrunta cu problema alaptarii exclusive. si noi alaptam exclusiv si uite asa avem doze mari de lapte pentru copilul care a inceput sa si doarma foarte bine.

zoozie spunea...

of, cine stie cat va mai dura, eub cred ca trebuie schimbate asistentele, sunt complet nepregatite, indopate cu idei preconcepute si parca au prea multa putere in fata mamelor confuze, asa cum e orice femeie care a nascut intr-un loc strain, pentru prima data.

raluca spunea...

dintr-un motiv care imi scapa, urmatorul comentariu nu a aparut pe blog...

Buna Raluca,
si eu sunt una dintre mamicile care si-a adus puiul pe lume la cantacuzino dar experienta mea nu a fost asa de fericita - Luca s-a nascu cu 2.480 grame si nu numai ca nu mi l-au dat in salon, dar nu m-au lasat nici sa-l pun la san in primele 5 zile...
din fericire doctorita cu care am nascut m-a pus in legatura cu Claudia (Heim) care pe vremea aceea (acum 6 luni) nu facea inca voluntariat in Cantacuzino asa cum facea cand ai nascut tu.
Una peste alta, eu sunt dezgustata de ce se intampla in maternitatile noastre si de lipsa de suport pe care personalul o arata mamicilor, mai ales cand alaptarea nu merge struna din prima... eu m-am lovit de lipsa lor de profesionalism si cand l-am nascut pe primul meu baiat (care acum are 2 ani)- si nu tot in Cantacuzino, ci in Filantropia... dar asa este peste tot, inclusiv la privat... si asta pentru ca este mult mai simplu sa oferi bebeului biberonul decat sa sprijini mamica in procesul de alaptare...
Anyway, as vrea ca proaspetele mamici care se streseaza cu alaptarea si care au probleme la inceput, sa stie ca se poate, si ca tot ce-ti trebuie este o persoana calda langa tine care sa stie sa te indrume (asa cum este echipa de fete care fac voluntariat in Cantacuzino, condusa de Claudia Heim ... nu stiam ca se cheama ”Naste cum simti”...)
Noi am avut probleme cu alaptarea, ne-am chinuit in primele 2-3 luni, dar Luca nu a mancat lapte praf decat foarte putin, si papa de la mami si azi, cand are deja peste 6 luni - DECI SE POATE, cu ajutorul potrivit, dar se poate...Ioana

maria spunea...

da, e cumplit ce se intampla si se intampla chiar si mamelor foarte informate(cum am fost eu). din pacate, nu stiam de minunatele doamne care ofera ajutor practic(de citit citisem destul) si piedicile practice par aproape insurmontabile oricata lectura ai avea la activ. din pacate, stiu sigur ca si in sistemul privat se perpetueaza aceleasi practici( inclusiv moda infernala a mameloanelor de silicon!!), si in ciuda declamatiilor pro-alaptare si rooming-in, copilul tot la salonul pentru copii sta (fara un pic de scandal) si tot lapte praf primeste fara ca mama sa fie intrebata daca nu cumva isi doreste altceva pentru copilul ei....am ramas la fel de nevindecata chiar si acum, dupa doi ani, pentru ca stiu(acum) ca alaptatul putea fi o experienta mai putin traumatizanta si mai gratificanta pentru amandoi, cu un strop de sprijin din partea personalului medical, in loc de veritabile piedici in calea unui atasament initial corect...

raluca spunea...

@Bogdana - ti-am furat expresia pentru titlu:)
@Delia - bravo voua ca va merge alaptarea! Si da, trebuie sa spunem in toate partile.
@Zoozie - din pacate, ideile astea preconcepute ne pandesc la tot pasul, oricand e vorba de cresterea copiilor. Si cum spuneam, cred ca problema e nu doar nepregatirea, cat si faptul ca interesele sunt putin altele...
@Ioana - da, chiar se poate!
@maria - da, pe langa informare, cred ca e nevoie de o cantitate destul de mare de..incapatanare:) cel putin asa a functionat in cazul meu la primul copil

Monica spunea...

Din fericire pentru noi, am gasit o maternitate unde daca stii sa spui ce vrei iti este respectata dorinta. Si nu i s-a dat lapte praf in cele cateva ore cat a stat acolo, sau cel putin asa mi-au spus. Si in momentul in care am vrut sa iau copilul in salon erau foarte multi copilasi la salonul bebelusilor, asa ca le-am intrebat pe asistente de ce sunt asa multi acolo cand poti avea copilul cu tine. Si raspunsul a fost halucinant pentru mine: "doamnele sunt obosite si nu vor copii in salon" :(. Si acum, la al doilea copil, dupa cate mamici am intalnit si discutat cu ele despre alaptare, pot spune ca pentru unele mamici e mult prea obositor sa alaptezi, e mult mai comod sa-l indopi cu formula si sa doarma 3-4 ore legate.

irina spunea...

Salut, Raluca, mă bucur să te reîntâlnesc!
Mi-a părut tare rău când am ajuns acasă de la spital că nu o să mai aud de tine. Apoi i-am spus Ramonei (pediatra) să-mi dea şi mie datele tale. Iar azi am primit link la bogul tău.
Nu mi s-a întâmplat des, în cele 4 luni de când fac voluntariat în spitalul ăsta, să întâlnesc femei ca tine. Mulţumesc!
Suntem într-un parteneriat acolo cu Claudia Heim (eu am un ONG dedicat naşterii naturale şi alăptării). Pe ea o găsiţi la Aroundbirth.ro .
E o luptă imensă şi o frustrare imensă pt mine. Am umblat în aproape toate sputalele din Bucureşti, de stat şi private. E f greu să îţi poţi păstra copilul, să-l ţii în braţe, să-l hrăneşti cu laptele tău. E ca şi cum copilul ar fi al lor. Ca şi cum mama nu este competentă, nu este capabilă să se ocupe de copil... Ăsta e un mesaj f trist şi extrem de nociv pt o familie care tocmai se naşte...
Poate sună aiurea, dar eu acum nu mai merg la naşteri decât la Constanţa, unde lucrurile sunt mai omeneşti. Plec cu mame în travaliu, stau lângă ele la naştere, rămân pt iniţierea alăptării (brest crawl), încă câteva ore în salon, apoi mă întorc acasă cu trenul, sau cu vreo maşină de ocazie. Ştiu că am reuşit să-mi fac treaba, chiar dacă mă costă 2 zile.
Aici, în Bucureşti, în acest moment, e ff greu să ai un start normal, firesc în viaţă.
La CMU mamele au fost ameninţate că dacă aleg să alăpteze exclusiv, copiii vor fi înţepaţi din oră în oră pt măsurarea glicemiei.
La Cantacuzino Dl şef de secţie Crăciu este pt, citez: "calea de mijloc: şi sân, dar şi lapte praf". Medici de acolo explică mamelor că în primele 3 zile nu au lapte... Asistentele sunt în completarea peisajului doar...
Pot să iau fiecare spital la rând, dar mai bine mă duc la culcare, că-mi piere energia.
Mesajul trebuia să fie unul pozitiv, de fapt :)
Noi lucrăm la schimbare. Voi la fel. Sunt f sigură că împreună putem schimba lucrurile!

Ema spunea...

imi pare rau ca nu am citit asa ceva sau nu am putut discuta cu cineva ca tine imediat ce am nascut. eu am cazut in capcana completarilor, care treptat au acaparat tot terenul, astfel ca la numai doua luni mi-am intarcat copilul. ceea ce regret si azi, cand are un an jumate si abia invata sa mearga. si nu pot da vina pe spital, ca am nascut la universitar si am luat contact cu d-na dr Culcer, dar am avut in preajma mame/soacre/prietene care m-au convins ca nu se poate numai cu san, ca trebuie si lapte praf, si lapte praf a ramas. deci faceti extraordinar de bine ca vorbiti despre alaptare si militati pentru asta. eu, personal, imi doresc al doilea copil si pentru ca sa ajung sa alaptez si eu un bebe asa cm trebuie.

raluca spunea...

Ema, eu vorbesc cât pot de mult și la fel fac și celelalte mame pe care la știu care alăptează, dar lupta asta nu e una egală din păcate...sunt convinsă că vei reuși la al doilea copilaș.

LinkWithin

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin