Am tot citit în sus și-n jos despre o carte minune de 457 de pagini parcă, ce îți spune care e secretul somnului la bebeluși. Of, dar ce mi-ar plăcea sa îl aflu, nici nu știți. Păcat că nu cred că există așa ceva(un secret sau mai multe).
Și mai știu un lucru: că mie nu îmi ies deloc chestiile astea cu dresajul, fie și el unul soft, tot dresaj îl consider.
Să vă spun cum stă treaba la Pavel ziua: doarme de mai multe ori, somnuri scurte, de jumătate de oră. Cam una la două ore de veghe. Dacă e să mă iau după ce zice cartea aia, astea nu s-ar pune deloc , nu ar fi complete. Cam nasol atunci. Hmm. Cred că, cel mult, poți spune că e nasol pentru mine, că nu am timp deloc să fac nimic, abia adoarme că hop se și trezește.
Da, ăsta e lucrul care mi se pare ok la cartea aia, că înainte de toate te pune să te gândești la motivele tale reale pentru care vrei să dresezi copilul: ca să-i fie lui mai bine sau ca să îți fie ție mai simplu. Te poți gândi că e același lucru, că dacă ți-e ție mai bine, atunci îi e și lui, că te are veselă și mulțumită pe tine. Asta nu ar fi neapărat un lucru rău, să dorești să îți faci ție viața mai ușoară. Problema zic eu că e alta - ce te faci dacă aplici regulile și nu îți iese? Nu ajungi cumva să crezi că e ceva în neregulă cu puiul tău? Nu o să ai tendința să spui că e rău că nu doarme la program? Nu te vei enerva că eforturile tale nu au dat roade? Ba eu cred că da.
Eu zic așa - în loc să căutăm rețete, mai bine să ne "ascultăm" puii. Sunt de acord, să nu îi supra-stimulăm, să nu îi hârșâim când sunt obosiți. Dar de aici și până la "a-i pune la somn" numai pentru că e ora "n", mi se pare cale lungă. Oricum, eu nu înțeleg cum vine treaba asta cu "pusul la somn" pe timpul zilei. Ce ar trebui exact să fac?
Cred sincer că nu numai că fiecare copil e altfel, dar și că fiecare zi e diferită, așa că chiar nu pricep ce anume vrem noi să nivelăm aici.
Și chiar dacă îmi asum întru-totul acest fel de a vedea lucrurile, permiteți-mi din când în când să mă plâng de oboseală, nu înseamnă că țin morțiș să scap de ea. E exact ca și faza cu durerile nașterii - eu una am țipat destul de tare atunci, dar zău dacă nu m-ar fi enervat amarnic să vină cineva să îmi facă o peridurală, așa ca să nu simt ce se întâmplă cu mine.
Mda. Iar mi-a ieșit o postare dezlânată, care cuprinde numai jumate din ce aveam de zis. Promit însă că o să mă fac mai coerentă și mai deșteaptă imediat ce o să o ia mai încet Pavel cu trezirile nocturne! :)
Later edit: Parcă pentru că vrea să îmi dea dreptate, Pavel doarme de vreo oră jumate, chiar de când m-am apucat de scris aici...mersi puiul meu!
Second day edit : Recomand articolul unei alte Raluci, care atinge exact aspectele care m-au intrigat și pe mine și m-au determinat să scriu postarea asta.
16 comentarii:
Frumos scris! Nu am cirtit decat prin ochii altora No-cry-sleep solution, nici eu nu am putut sa pun copilul la somn ca e ora de... In schimb am pus-o la somn vazand ca e obosita si ea nu adormea cu orele, pana am renuntat si asta sa fac si s-o las sa pice cand vrea ea. Uneori pica la sase seara dar stii ceva? Macar eram si eu linistita ca in timpul ala imi edeam de rutina zilnica - asa haotrica num e ea.
Hm... doamna, inseamna ca mai avem ceva de astepta pana la o postare cu cap si coada, nu? :))'fo doi ani asa... (cel putin) ?
hello:) intrebare: ai citit cartea? eu am citit-o si nu mi se pare nicdecum ca asta spune.
cookie, sincer ma bucur ca la voi a functionat treaba cu programul si iti inteleg perfect entuziasmul. nu imi spune insa ca trebuie sa citesc cartea ca sa imi pot exprima punctul de vedere legat de subiect - am citit ce s-a scris la tine, la Ada, la Santiago si cred ca am prins ideea. Cred ca asta: http://iulianulsantiago.blogspot.com/ e traducere/sumarizare ace e acolo. ce anume ti se pare ca am inteles gresit?
nu am vrut sa supar pe nimeni cu vorbele mele, crede-ma pe cuvant:)
eu nu mi-as exprima niciodata o parere in necunostinta de cauza. cartea nu vorbeste despre un program universal valabil pentru toti copii, si nici despre mame care doresc timp liber ca sa isi puna parul pe bigudiuri. in prima faza, omul descrie stiintific ce e aia somn la copii (eu chiar nu stiam cum functioneaza treaba asta, asa ca a fost o lectura interesanta), iar apoi, in acord cu studierea acestor patternuri de somn, propune niste solutii pentru copiii sleep-deprived. peste tot in carte se mentioneaza "watch the baby, not the clock".
daca voi aveti deja o solutie care functioneaza pentru voi, good for you. pentru mine s-a intamplat ca asta sa fie solutia. chiar nu inteleg the point din postul tau, ma simt vizata pentru entuziasmul meu:)) de ce un post despre o carte pe care nu ai citit-o, despre o teorie pe care nu o aplici, despre niste mame altele decat tine, care-s mamele altor copii decat al tau, care copii nu dormeau, iar acum dorm.
of of, mai mai, jur ca am sa-mi fac un support group pentru mamele astea blamate, care nu stiu sa-si asculte copiii.
the again, este posibil sa am eu o zi proasta:)
0f cookie, nu am spus nicaieri nici ca nu iti asculti copilul daca aplici solutiile de acolo sau nici ca o faci ca sa ai timp pentru bigudiuri, eu am plecat tocmai de la ideea ca nu cred in patternurile astea de somn. Chiar nu blamez nicio mama, ar fi tare aiurea sa o fac.
Cert e ca voi face rost de carte:)
hai să ne relaxăm un pic și cum spunea și Raluca, să ne ascultăm copiii; pentru că suntem diferiți, personalități diferite, niciun copilaș nu seamănă cu celălalt. mi se pare penibil cum se sare "la gât" pentru că scrii pe blogul personal o părere referitoare la o carte, o rețetă, etc.
altfel, tare maleabilă și drăguță mămica raluca; cred că vei face față cu brio eventualelor mici "conflicte" ce vor putea apărea mai târziu între frați :)
si eu sunt de acord ca in carte nu se propun solutii standard pentru toti bebelusii, ci doar iti explica care sunt nevoile de somn ale copiilor si te invata cum sa le observi. Eu recunosc ca fac parte din grupul de mame neintuitive. Efectiv nu imi dadeam seama ca fetele sunt obosite cand plangeau dupa ore de stat treze.
Intr-adevar exista variatii in functie de copil, zile, anotimpuri, dar per global (in medie) nevoile sunt cam aceleasi. Copiii nostri sunt toti unici, dar asta mai mult cand vine vorba de personalitate, temperament, si nu nevoi fiziologice. Nu cred ca sunt bebelusi care au nevoie doar de 8 ore de somn pe zi, de exemplu. In rest, nimeni nu zice ca trebuie sa stai cu ochii pe ceas si la ora 9 fix sa iti pui copilul in pat.
in rest, cartea are multe alte sfaturi bune, despre rutina de somn, despre cum sa invete copiii sa adoarma singuri, despre calatorii si jet-lag, etc. Fiecare ia din carte ce are nevoie, nu e o biblie pe care trebuie sa o respecti din scoarta-n scoarta.
Personal, eu ma bucur ca am citit cartea. Fetele mele au invatat sa adoarma singure - si asta pentru ca le-am oferit oportunitatea sa invete. Altfel nu cred ca am fi supriavietuit primului an cu gemeni.
Ionuka - cum ii spuneam si lui cookie, chiar ma bucur ca la voi a functionat, dar eu tocmai asta ziceam: - ce te faci daca nu merge?
eu cred ca pana si la capitolul nevoi fiziologice difera(somn, mancare etc) Uit, de exemplu, am o prietena a carui copil nu voia sa manance aproape deloc. Era distrusa, incerca toate trucurile, de la prostit cu televizorul, la faza cu "vine avionul, deschide garajul", totul, fara prea mare succes. Cred ca daca manca fiu-meu la fel ca el, eram la spital, ar fi suferit clar de anemie sau mai stiu eu ce. Dar copilasul asta asa era: avea alte nevoi, ii trebuia infinit mai putin ca sa functioneze perfect. La fel cred ca sta treaba si cu somnul asta...
Eu am citit cartea. E drept ca nu toata si a fost acum vreo 3 ani si ceva.
N-as putea sa mai spun lucruri clare, a trecut prea mult timp de cand am citit o, insa pot sa spun cu ce sentiment am ramas dupa ea. Aceeasi Marie, cu alta palarie.
Una mai frumoasa, mai cocheta, mai imbroboditoare. Si m-am oprit din citit cand m-am simtit dusa cu zaharelul, manipulata. Exact ca si cum m-as uita la TV azi. Bine, stirile de la noi sunt un fel de babywise :)), daca e sa fim sinceri.
Nu mi-a placut ca simteam ca incearca sa ma aduca intr-un loc in care nu voiam sa fiu. Acum ma gandesc ca poate nu voiam sa fiu pentru ca oricum nu-mi doream sa-mi doarma copilul neintrerupt sau singur si nici nu-mi traiesc viata dupa vreo rutina de care sa fiu asa mandra incat sa simt nevoia sa i-o imprim copilului. Sau sa n-am incredre in el ca o sa doarma noaptea si o sa se joace ziua cand asa ii va fi lui mai bine.
Unde voiam s-ajung? Nu mai stiu :)) Ba da, la faptul ca desi am citit cartea, sunt de acord cu Raluca :)
Diana, exact! :)
Si eu am citit numai fragmente si fix acelasi lucru m-a deranjat. Nevoia de "solutie", de "reparare", sigur declamam diferitul, dar uniformizam cu retetarul. :)
Cand Maria avea vreo 6-7 luni ajunsesem la o limita a oboselii, atunci mi se parea de netrecut, asistenta maternala mi-a facut trimitere la sleep school (!!). Am discutat cu ei la telefon si-am zis impacata "nu, multumesc, copilul meu e perfect asa cum e, n-am nevoie sa mi-l reparati voi" :).
Cam asta si cu cartea in discutie si in general cu orice metodologie in numele stiintificului si probatului statistic.
Poti sa afli chestii utile, nimic de zis, insa totul sta in abordarea individuala si cu simturile treze.
Daca am avea macar aceeasi disponibilitate pt acceptat copilul si invartit prin urmare in jurul a ceea ce cere el de la noi, cat avem foamea asta pentru retete si tipare, departe am ajunge, zic. :)
Raluca, minunat scris si perfect de acord.
Culmea e ca in pofida nemultumirii la retete un adevar exista - da, copiii au nevoie de somn si de rutina, numai ca felul cel mai sanatos in care ele se aseaza incepe de la copil, nu din alta parte.
Cand le-am trecut pe ale mele la bedtime devreme, odats cu scoala, am oferit si li s-a potrivit, dar asta deja s-a intamplat cand aveau instrumentul verbal la indemana pt a-si exprima singurele starile.
eu n-am citit cartea, dar la noi de exemplu functioneaza pusul la somn. smaranda e genul agitat-catarator-urcator-explorator fara pauze si fara limite, asa ca da, o pun la culcare. si da, se culca. si nu, inainte nu da semne de oboseala. de fapt ea da foarte rar semne de oboseala. de unde deduc ca ori fac bine ca o pun la somn inainte sa fie praf, ori are baterii interminabile. si chiar si astea mai trebuie incarcate :)) insa oricum e mult mai mare decat pavel, la varsta aia si ea dormea tot haotic. mai mult de o ora odata nu cred ca a dormit vreodata ziua
ehehe Maria, voi sunteti in alta liga acum. sa il vezi pe Matei cum imi explica de fiecare data cand ii spun ca trebuie sa doarma de pranz ca lui nu ii e somn si nu e obosit deloc. si e atat de credibil:) dar il pun in pat si imi trage niste somnoase de 3-4 ore, ca ma vad nevoita uneori sa il trezesc ca trece ziua pe langa noi.
da, in fine, ce vroiam sa spun e ca mie asta cu programul mi se pare o idee in regula. evident, depinde cum o faci, depinde de copil, depinde de multe
Maria, da, un program, in ideea ca desigur un copil mic are mare nevoie de somn, mult. Dar nu un program rigid si nu un program cu orice pret (de dragul programului, pentru ca, na, "toti/majoritatea copii(i)lor dorm X ore in 24"!). Acolo e buba. Cu retetele.
Eu zic, din proprie experienta, m-a demoralizat cumplit faptul ca mi se spunea ca TREBUIE sa-mi doarma copilul atata timp si ca-si face varza creierasul daca eu nu iau masuri sa fie asa (ma refer in special la prima). Doamne, ce n-am incercat atunci ... pentru ca uite, ca si alti bebelusi, multi, a mea refuza sa doarma mai mult de 40 de minute odata, in alta parte decat pe mine si la san samd. A fost cel mai greu - sa depasesc exteriorul care ma forta sa-mi antrenez copilul sa doarma "ca la carte", cand eu simteam si stiam ca ea nu vrea si nu poate asa.
Acum sigur, pana si a mica, la 2 ani si-un strop (oricum face asta de mai bine de juma de an) la pranz e suficient sa intreb "nani?" (uneori zice "nu" din reflex, cu juma de gura, ca ti-am povestit cum e cu "no laichit" la noi, insa ii explic ce si cum, o pun in pat si-n trei secunde a adormit). Asa ca de-asta zic ca trebuie ascultat un pic copilul.
Nu contest ca sunt si bebei necertati cu somnul, ori care au nevoie de stricte conditii pt a putea dormi (liniste si fara stimulente, cum ar fi prezenta mamei/sanului), e suficient sa fie in pat si gata. Dar cu aceeasi masura, sunt bebelusi care nu incap in tiparul asta si a reactiona procustian e teribil, dar teribil de chinuitor pentru ei, ca si pentru parinti.
alina- hahaha, mie nu mi-a spus nimeni cat trebuie sa doarma copilul, m-am bagat singura in rahat citind :)) oricum, sincer, nici nu m-am stresat prea tare, ca smaranda s-a autoprogramat. ce e drept, cu somnuri scurte, dar previzibile. la noi noptile au fost mai rele, cu zilele ne-am descurcat
Trimiteți un comentariu