Ce nu voi fi eu însă: nu voi fi moașă, nu am nicio competență medicală. Nu îți voi monitoriza bebelușul, nu îți voi măsura dilataţia. Îmi voi da seama când travaliul progresează după stările tale, îți voi putea spune când ar trebui să mergem la spital, dar locul meu va fi mereu lângă tine, nu în fața ta.
Păi și tatăl? Cum rămâne cu el? Nu vin ca să îi iau locul, nu asta vreau, nici nu-aș putea. Voi fi acolo pentru amândoi, ea și el. Indiferent cât e de informat, tăticului îi va fi tare greu să asiste calm la un travaliu, să nu se sperie, să nu dea drumul la adrenalina cea atât de molipsitoare. În loc de asta, îl voi folosi ca pe cel mai mare aliat în protejarea nașterii tale.
Și știi că rolul unei doula nu se termină odată cu nașterea? Știi că voi fi acolo și după, te voi ajuta cu alăptarea, voi fi lângă tine, fără să te judec, poate doar să te-ascult, ajutorul emoțional atât de binevenit dar neplănuit, pentru că știu că îți imaginezi că totul va fi extraordinar odată ce va apărea mult-așteptatul bebe.
În loc de încheiere, niște vorbe: "Fear closes doors and trust opens them." Ce cuvinte puternice ne-a spus Liliana Lammers! Si tot ea ..: "Not so much about what we do but about why doulas, why labouring women need doulas in a country where there are midwives? It is simple; a Spanish grandmother told me a few years ago: ‘When in labour we need a person who gives us PEACE’"
Între 22 şi 28 Martie, se sărbătoreşte World Doula Week. Diana Mateescu m-a provocat, iar eu am zis:)
cu Liliana Lammers, cea mai minunată doula ever:) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu