Puțină statistică, pentru început: rata cezarienelor scade cu 50%... travaliile
25% mai scurte... cu 60% mai puține cereri de anestezie epidurală... 40% mai
puțină occitocină sintetică folosită... cu 30% mai puține cereri pentru analgezice...
cu 40% mai puține nașteri cu ajutorul forcepsului.
Știu, e statistică, știu, vă gândiți că mai e loc destul
și pentru happy-end-uri, dar... nu ați prefera să crească șansele ca ele să
se întâmple cu ATÂT de mult?
Cunosc atâtea cazuri de mame care, după prima naștere
traumatizantă, care nu a ieșit deloc așa cum și-au imaginat, să își dorească
măcar încă una, care să le vindece rănile primei experiențe, care să schimbe
cumva întreaga lor percepție asupra acelui moment unic!
Vreau să mă credeți pe cuvânt: Nu trebuie să fie așa! Se poate să vă
iasă din prima. Știu, e sistemul, sunt doctorii, sunt asistentele cele dornice
de bani în buzunar pentru fiecare gest pe care îl fac, care sunt acre chiar
dacă le dai atenția bine-cunoscută. Cu
siguranță ați auzit de cazuri nefericite când asistentele se cațără pe gravidă și
împinge copilul cu cotul ca să iasă mai repede, de doctori care grăbesc inutil
pacientele, de multe intervenții medicale de rutină care se fac cumva din
obișnuință cred sau pentru a elibera un pat mai repede și pentru a bifa cu
satisfacție încă o naștere.
Ai auzit sute de povești incredibil de asemănătoare, pe
care speri să le eviți, alegând poate o maternitate privată, la care vei plăti o
căruță de bani. Bani strânși abia abia, cu multe sacrificii poate, dar pe care
îi dai mai ales pentru o doză de umanitate, de respect, de empatie.
Ce fac eu aici? Nu fac altceva decât să vă spun că există
o rotiță, de care poate nu știați, o rotiță simplă... care poate face ca
întregul mecanism, atât de bine pus la punct dealtfel, să poată să funcționeze
perfect.
