Parcă a trecut un secol de atunci, chiar nu îmi aduc aminte să fi fost vreodată atât de mic...
Mă uit la trăsăturile lui şi mă gândesc că ar fi trebuit să intuiesc cumva imaginea lui de acum.
La fel, uitându-mă la fotografiile lui de azi, aş putea să văd băieţelul ce va fi...dar nu prea reuşesc, mărturisesc. Aşa că, aştept cu interes!
Sunt poze din prima săptămână
7 comentarii:
superrrrr bebeuuu!
poate zici ca is nebuna, dar este acelasi bebeu:))))
are aceeiasi fatuca, nu mi se pare mega schimbat, doar ca acolo era pui mic mic...acum este barbatel:))
Umflatel inca de-atunci :))
Gabi, iti spun sincer, mie mi se pare mega-schimbat...cum spuneam, il regasesc acolo, clar, dar mi se pare o maaare diferenta. Sunt sigura ca voi il vedeti cu ochi mai obiectivi, pe de alta parte.
Aceleasi sentimente le incerc si eu. Tot asa, caut prin poze, ma uit la ele acum, incerc sa-mi imaginez ...
Pe Maria am visat-o, inainte de a se naste, fetita maricica, la 7-8 ani, ne plimbam amandoua pe strada principala din orasul meu natal.
Arata exact asa cum cred ca va arata si in realitate - inaltuta, delicata, cu parul lung, drept, castaniu-ruginiu, o bentita alba, acelasi zambet ...
Culmea e ca noi ne imaginam un copil cu par ondulat cel putin, cat eram gravida cu ea. Pentru ca amandoi avem parul asa.
Si deci visul meu a avut dreptate.
:)
Si..cate kg avea bebelu atunci? :) Super dragalas!
@Alina - intr-un fel sau altul, visele au intotdeauna dreptate! mi se pare f misto experienta asta a ta
@Anonim - pai sa tot fi avut vreo 4 kile...
:-) si eu caut in piticot semnele mutritei viitoare si stiu sigur ca sunt acolo, dar nu ma prind cum o sa arate. Invers merge, dar de la bebe la baietel nu...
Ultima poza e tare emotionanta ...
Trimiteți un comentariu