Vă spun sincer: postarea asta e pentru mine. Poate vă mai aduceți aminte, am mai colecționat mutrișoare mateești - aici și aici. Retrospectiv, sunt printre preferatele mele de pe blogul ăsta.
Să nu vă speriați! E o julitură superficială, făcută în parc; a căzut de pe leagăn cu botul în nisip. În două zile a trecut. Nu știu cum e la alții, dar în cazul lui Matei, rănile, juliturile apărute în urma unei prostioare pe care a făcut-o chiar dacă a fost avertizat să nu o facă, sunt îndurate pe tăcute. Mai simplu spus, dacă se simte cu musca pe căciulă, înghite în sec și nu zice nici mâc, chiar dacă îl doare. Cred că nu vrea să audă arhi-cunoscuta expresie "ți-am spus eu".
Să revin la fețele-fețe. Eu zic că are stofă de actor. Chiar nu intenționam să îl surprind în atâtea ipostaze, mai ales că era dimineața la prima oră. Dar mi-a cerut-o și m-am conformat. Și a început să pozeze, parcă era pe strapontină.
Clar, a crescut o grămadă. Iar aici e una din metodele lui de a-mi arăta că încă deține rolul principal, el și nu frățiorul drăgălaș care încântă musafirii.
Vă spun, diplomația acum a început cu ei, iar gelozia există, chiar dacă e încă destul de camuflată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu