Mă surprinde mereu. Asemeni unui caleidoscop, de câte ori clipesc, dau peste o mutriţă nouă. Pe care, parcă, nu am mai întâlnit-o. Şi care mă încântă.
Uneori, mă mai ciocnesc de întrebarea: "Nu te-ai plictisit să te ocupi mereu de el?..."
Oare cum aş putea să le fac să înţeleagă?
5 comentarii:
De unde pana unde plictiseala? E cel mai fascinant lucru care exista!
Nu incerca sa intelegi, cine pune intrebarea asta fie nu are copii... ori ii are si ii cresc altii.
Sper ca nu am fost foarte acra.
Nu te poti plictisi niciodata:))
Este absolut piscotul tau:)) si tu:))
Si pentr cei mai draguti dintre noi... nu te perii... chiar asa esti:))
un pupic pentru pitic
este absolut SUPERB piscotul ta:))) (asta era toata fraza)
@Gabi - Acră? păi de ce să fii? mercic pentru pupici! le răspundem la fel! la toată gaşca ta.
cum de nu te plictisesti ?!:) si pe mine m-a intrebat cineva, cind stateam acasa cu petru, si intr-adevar femeia resp. nu are copii. pai nu ai timp sa te plictisesti, la cite (are)ai de descoperit. iar pe masura ce cresc fuge tot mai repede timpul in compania lor...
Trimiteți un comentariu