Nu știu exact cum funcționează treaba asta cu amnezia, dar pot să spun doar că mi se pare extrem de utilă. Auzeam spunându-se că voi uita cât de tare doare. Imediat după ce am născut prima oară, mă gândeam că nu voi uita așa ceva. Ei bine, am făcut-o, că altfel nu îmi explic cumde m-am apucat să repet experiența. Evident, am uitat și de data asta.
Am uitat și cum e să te trezești de n ori pe noapte, am uitat și cum e să nu ai timp nici să mergi să faci un pipi.
Știți însă ce nu am uitat? Nu am uitat lucrurile care țin mai mult de instinct decât de memorie: nu am uitat cum să îl pun la piept, nu am uitat cum să îi înțeleg plânsurile, nu am uitat cum să îl fac să râdă.
Iar dacă m-aș fi gândit vreodată că expresia "Been There, Done That" are vreo legătură cu repetarea maternității, ei bine, m-am înșelat groaznic. Uiți și ajungi din nou să te minunezi ce mânuțe mici are, cât poate fi de simpatic când reușește să își bage piciorul în gură... ți se pare din nou cel mai tare lucru din lume faptul că se întoarce de pe o parte pe alta. Din nou ai senzația că trăiești ceva magic, chiar dacă ești mai hârșâită ca prima oară.
Când mă gândesc acum că există mame la care le e frică să îl facă pe al doilea, pentru că au impresia că nu mai au resurse de iubire le-aș spune să stea liniștite că așa ceva nu există. Cumva, îmi imaginez iubirea asta la fel cum văd eu problema laptelui matern - cu cât dai mai mult, cu atâta ai mai mult. Și nu e ca și cum ai reduce rația celui dintâi ca să îi dai celui de-al doilea. Deloc. aș îndrăzni chiar să spun că, de când cu al doilea, a crescut calitatea sentimentelor mele pentru primul: le-am golit complet de egoism. Poți să iubești atât de frumos dacă ajungi să nu îl mai consideri buricul pământului. Cumva, sună ciudat asta, dar nu o pot spune altfel.
Revenind la amnezia din titlu, nu aș spune chiar că a fost totul degeaba și că nu am învățat nimic prima oară. Am învățat ceva extrem de important: am învățat că, dacă eu sunt liniștită și relaxată, totul poate fi muuult mai ușor. Și ăsta chiar e un lucru cam imposibil de atins din prima încercare.
8 comentarii:
Foarte frumos spus. Da, asa este. La al treilea deja e vis de usor. :)
Ai pus punctul pe i :) Ma bucur sa vad oameni asa frumosi si linistiti (chiar daca linistea nu-i de suprafata... ca deh, cu doi nu-i ca_cu unu (scuze cacufonia. dar suna bine ...) ) :D
Alina, vezi ca imi dai idei si ma pune sotu sa dorm pe balcon :)))
Dana - ai perfecta dreptate cu linistea care nu-i de suprafata!
asa e. Si eu am propovaduit cat am putut cand s-a nascut Ghe treaba asta:) va pup tare.
Right, right, right !!!
aha, amnezia asta am avut-o si eu, dar tin minte ca prin luna a 9-a m-au palit brusc toate memoriile, si nu oricum, ci cu lux de amanaunte..:) si eram uite colea, la un pas meschin de panica. noroc cu hormonii si instinctul acela matern care-si fac treaba excelent dupa nastere- indiferent a cata nastere!
acum sunt cum zice mai sus degetica, nu scapa nimeni de mine fara sa afle ca "ce fain e cu doi"! chiar fara ghilimele.
bai, nu ma convingeti sa il fac pe al doilea, nu acum:), dar da, uiti, eu deja nu mai stiu cum era Luca la 2 luni:)
Ciudat acest corp uman
Trimiteți un comentariu