Bagajele le-am despachetat, însă copiii încă nu s-au acomodat. Mai precis Matei, care, după o lună în care a dormit cu mine, nu mai vrea să doarmă singur la el în pat. Așa că ne prinde și ora unu noaptea cu negocierile, care nu prea duc nicăieri. Epuizant, nu glumă. Iar runda următoare începe la prânz, când chiar nu am ce face. Aș spune că aștept data de 12 septembrie când va începe grădinița, dar nu e așa. Mă gândesc chiar cu groază la ea, pentru că e alta, una nouă, una de stat, cu n-șpe copii în grupă, cu educatoare pe care nu o știu, dar care e în mod sigur produsul sistemului... Alte acomodări.
E haos și cu Pavel, a început doar diversificarea, despre asta însă într-o postare separată. Deocamdată vă spun doar că e atât de înnebunit, încât cred că va învăța să meargă repede, pe la unșpe luni, numai să poată să ajungă singur la frigider ca să își ia ceva de mâncare.
Știu că nu ar trebui să nu zic nimic, dar e greu fără ajutor, sunt obosită mereu și mă doare spatele.
4 comentarii:
dar de ce sa nu zici? zi, ca doar nu presupune cineva ca e usor..
te mai descarci macar:)
Asa facea si domnisoara mea, cand a inceput diversificarea credeam ca o sa ne manance si urechile :)) Dupa un an s-a linistit aproape complet :D
da, descarca-te:)! mie mi-e greu cu unul, dar cu doi as muri , zau asa. cu doi ca Luca:)
Daa...si mie mi-e greu cu unul:).La noi Luk dupa o saptamana de stat la bunicii a uitat complet de cei doi ani jumate dormiti singur la el in pat si nu adoarme decat dupa 2 ore de povesti/suparari etc doar ca sa se trezeasca apoi din doua doua ore pana dimineata...
esti puternica pentru ca reusesti cu doi sa ai rabdare si sa keep up :)
Trimiteți un comentariu