Așa. Să scriu acum ce voiam să zic data trecută când m-am lăsat purtată haotic de firul gândurilor ce mă bântuiau și am ajuns la exprimarea feelingurilor la copii...
Cu toții ați observat că de câteva zile, deși e frumos, e un frig de crapă pietrele. Au fost chiar și câteva zile de început de iarnă parcă, cu un vânt urât de tot.
Ca și în fiecare an, odată cu apariția frigului, am observat și dispariția copiilor de pe traseu, din parc sau de aiurea. Singurii pe care îi mai vezi sunt atât de încotoșmănați/înfofoliți, că ai mici șanse să ghicești dacă e băiat sau fată altfel decât după culorile vestimentare afișate.
Cum spuneam și în postarea precedentă, ambii mei copii sunt extrem de ostili când vine vorba de îmbrăcat. În timp ce pe Matei îl mai fac din vorbe, cu Pavel nu am nicio șansă, se răsucește ca un tirbușon sau devine ca o scândură urlătoare...n-am îndrăznit nici măcar o dată să îi dau o combinație de dresuri plus pantaloni plus pulover plus canadiană plus căciulă plus fular peste gură plus... mai puneți voi. Cred că mi-ar lua pe puțin juma de oră, ne-am super-nevroza amândoi, a-m transpira și sigur mi-ar piere tot cheful de ieșit la aer.
Să vă spun cum arată ieșitul la noi, vașnici purtători de copii. Îi trag o pereche de jambiere groase peste orice pantalon se nimerește să aibă pe el, un polar/jerseu în partea de sus, căciula și...gata! Hopa sus în Manduca, lipit de mine, dacă e chiar frig pun și protecția peste, dacă îmi trag eventual fermoarul polarului meu peste( sper să se înțeleagă cum).
Durează cinci minute, niciun nerv și suntem în stradă. Unde mai pui că nici eu nu trebuie să mă îmbrac prea gros, bagajul vesel îmi ține foarte bine de cald și mie.
Sper să nu supăr pe nimeni, dar vă spun sincer că mi-e milă de copiii super-îndesați în costume de cosmonaut, care abia mai încap în cărucior de atâtea haine și pături, mi se pare că, oricâte straturi ar avea, nu-i poți proteja de vânt și frig ca-n brațe.
Mulțumesc pe această cale sorții că mi-a scos în cale babywearing-ul, ar fi putut să o facă chiar puțin mai repede:) Aș vrea să povestesc asta la cât mai multe mămici, să le împărtășesc cât e de reconfortant să știi exact cât îi e de cald sau frig copilului tău pentru simplul fapt că e lipit de tine. E cumva, la fel ca și cu alăptatul: eu nu am știut niciodată câți mililitrii de lapte mănâncă la o masă, nu m-a interesat, eu am știut doar că s-a săturat și e bine. E aiurea comparația? Poate, dar așa cântăresc eu lucrurile, cu sufletul:)
6 comentarii:
Nu-i deloc aiurea comparatia, indraznesc sa spun ca e chiar miezul attachment parentingului :)
De cand a venit frigul eu nu mai vad deloc copii in parc, nici macar acoperiti cu un morman de haine, a ajuns asa de departe paranoia cu raceala incat parintii prefera sa-si tina copiii in casa.
Multi copii incep toamna gradi, de aia nu mai e plin dimineata prin parcuri. Mai apar seara dupa 5..cand e deja aproape bezna.
Nu e vorba neaparat de teama de raceala a parintilor:). Vara, majoritatea gradinitelor sunt in vacanta
@Roxana - cred ca MoniQ, la fel ca mine, se refera la copiii inca prea mici ca sa mearga la gradi. Tind sa ii dau dreptate cu paranoia...
cat despre categoria institutionalizata, eu cand il iau de la gradi mergem direct in parc si suntem aproape singurii, Matei e foarte trist...
da, Raluca si noi avem aceeasi problema:).
Dar imi aduc aminte ca toamna trecuta ma intrebam unde au fugit toti si acum imi dau seama ca multi sunt la gradi:d.
Iar aia mici mici...probabil in casa:(. Eu le-am disperat pe femeile de la gradinita sa o scaota zilnic macar juma de ora in curte pentru ca a mea e obisnuita cu statul prelungit afara, in frig, zapada, viscol, ploaie, zabuseala, si nu vreau sa se dezvete
Ieri la noi la soare erau vreo 20 de grade, la umbra poate vreo 17. Cald si frumos. Eu eram in tricou cu maneca lunga, lui Alex i-am dat totusi o bluza de trening peste body, pentru ca la umbra era mai racoare, na. In jos doar pantaloni de trening, peste scutec :D.
TOTI copiii pe care i-am intalnit ieri erau in salopeta de zapada - cosmonaut, fie ca erau in carucioare, fie ca erau la plimbare de manuta. Cu sepci tricotate, imblanite. Tot timpul cand vad asa ceva ma intreb cum ii vor scoate la iarna...
Si ai zis tare frumos cu babywearingul si alaptarea!
subscriu!
Trimiteți un comentariu