Tot despre doule...

Puțină statistică, pentru început: rata cezarienelor scade cu 50%... travaliile 25% mai scurte... cu 60% mai puține cereri de anestezie epidurală... 40% mai puțină occitocină sintetică folosită... cu 30% mai puține cereri pentru analgezice... cu 40% mai puține nașteri cu ajutorul forcepsului.

Știu, e statistică, știu, vă gândiți că mai e loc destul și pentru happy-end-uri, dar... nu ați prefera să crească șansele ca ele să se întâmple cu ATÂT de mult?

Cunosc atâtea cazuri de mame care, după prima naștere traumatizantă, care nu a ieșit deloc așa cum și-au imaginat, să își dorească măcar încă una, care să le vindece rănile primei experiențe, care să schimbe cumva întreaga lor percepție asupra acelui moment unic!

Vreau să mă credeți pe cuvânt: Nu trebuie să fie așa! Se poate să vă iasă din prima. Știu, e sistemul, sunt doctorii, sunt asistentele cele dornice de bani în buzunar pentru fiecare gest pe care îl fac, care sunt acre chiar dacă le dai atenția bine-cunoscută. Cu siguranță ați auzit de cazuri nefericite când asistentele se cațără pe gravidă și împinge copilul cu cotul ca să iasă mai repede, de doctori care grăbesc inutil pacientele, de multe intervenții medicale de rutină care se fac cumva din obișnuință cred sau pentru a elibera un pat mai repede și pentru a bifa cu satisfacție încă o naștere.

Ai auzit sute de povești incredibil de asemănătoare, pe care speri să le eviți, alegând poate o maternitate privată, la care vei plăti o căruță de bani. Bani strânși abia abia, cu multe sacrificii poate, dar pe care îi dai mai ales pentru o doză de umanitate, de respect, de empatie.

Ce fac eu aici? Nu fac altceva decât să vă spun că există o rotiță, de care poate nu știați, o rotiță simplă... care poate face ca întregul mecanism, atât de bine pus la punct dealtfel, să poată să funcționeze perfect.