Deși am senzația uneori că vorbesc la pereți aici, pentru că nu mă pot lăuda cu prea multe comentarii la postări, m-am hotărât să încerc ceva: să scriu zilnic câte puțin, timp de o săptămână. Oare se poate?
Dacă m-ar întreba cineva de ce scriu atât de rar în perioada asta aici, aș fi tentată să spun repede că din lipsă de timp. Ar fi o mică minciună pentru că, deși stau prost cu timpul, nu e chiar așa de grav. Aș putea să mai scriu câte o vorbă din timp în timp...
Dar v-am spus că mă enervează tăcerea voastră? Nu e corect, intrați aici tiptil, aruncați o privire și ieșiți fără să spuneți nimic. Niciodată. Mă întâlnesc apoi cu voi și îmi spuneți că știți ce fac, chiar dacă nu ați mai vorbit cu mine de o sută de ani. Pe de altă parte, vă înțeleg - majoritatea sunt postări cu și despre copiii mei - ați intuit corect, nu-mi trebuie neapărat să îmi spuneți că am copii grozavi. Da, sunt grozavi la fel ca toți copiii. Da, sunt speciali pentru mine.
Cred că s-ar impune un mic sondaj, ca să aflu ce ați vrea să găsiți aici, ce anume v-ar făcea să ieșiți din anonimat și să vă faceți auzită vocea. Dar stați! Am uitat. Am uitat că sunt egoistă, că țin blogul ăsta mai ales pentru mine. Și el e așa ca mine - cu toane, cu chefuri, cu lene multă de organizare
Și totuși am o întrebare pentru cei care au blog personal - nu-i așa că vă vine greu să scrieți după o pauză lungă? Sau este doar problema mea?
După cum vedeți, deja bat câmpii dar e voie - aici e locul în care pot face chiar orice. Am spus-o.
Deci o săptămână. Zilnic. Deschid pagina asta și pun ceva pe ea. Ca să nu mă mai acuze soțul că pierd vremea degeaba pe net.
Nu vă îngrijorați, nu am pățit nimic, atâta doar că iarăși am avut parte de o noapte foarte fragmentată, în care Pavel m-a trezit din oră-n oră. Îmi tot promit să nu mă mai laud cu el că doarme bine nopțile și că se trezește rar, că de câte ori o fac, urmează una din asta criminală :)
16 comentarii:
Da, e greu sa reiei dupa o pauza, fie ea lunga sau scurta :) Eu ma tot indemn de o vreme buna si numa' nu reusesc :)) Dar na, la mine e si aia cu timpul, care o sa se rezolve cat de cat peste o saptamanaaaaaaaaa!
"ma enerveaza tacerea vostra" =)). Chiar aveam nevoie de un hohot de ras, dupa o noapte de-a mea fragmentata.
Nu conteaza ce vrem noi sa gasim, tu scrie ce-ti trece prin cap
Uite, eu iti zic ca trecem prin aceleasi regresii cu noptile, la fel nu dormim nici noi, asa ca simte-te mai bine. Azi dim s- a dat trezirea la 5 jumate:(.
si eu te citesc:) Andrei are 10 luni si tot fragmentat doarme. vineri la intalnirea LLL mi s-a confirmat inca o data ca poate dura pana la 2 ani 7 luni treaba asta cu trezirile de noapte (cel putin pt cei alaptati). deci as mai avea vreo 2 ani de indurat:)) vorba vine, daca nu clachez pana atunci.
Uite ca functioneaza noua strategie:)) Matei e mai bine? Inainte sa ma furisez inapoi in barlogul meu anonim(n-am blog) vreau sa te imbarbatez putin(desi stii tu mai bine) si sa iti spun ca stiu ca e greu( pe mine noptile nedormite ma vulnerabilizau cel mai tare, ma faceau dintr-odata sa vad totul in negru ) si ca o sa fie ( din ce in ce mai) bine( si asta stii, desigur). :)
Maria care te citeste des:)
În primul rând, multe zâmbete către Pavel, apoi, numărul comentariilor nu este aşa de important, cel puţin pentru mine, cât calitatea lor. Conţinutul spune întotdeauna dacă scrierea a fost citită sau este vorba doar despre un schimb de comentarii. Varianta cu schimbul de comentarii nu mi-a plăcut niciodată. Şi nu în ultimul rând, scrie, de câte ori simţi nevoia. Scrisul înseamnă eliberare.
Zile pline de frumos!
@Adriana - nu-ti stabili fix 2 ani si 7 luni drept limita, ca ar putea fi depasita :D. Noi am inceput sa dormim ca lumea dupa 3 ani. Important e ca se poate, totusi, candva... :))
Eu intru mereu, citesc si ma uit la poze cu mare admiratie.
Sunt proaspat intoarsa din vacanta si recunosc ca intentionez sa scriu pe blogul pesonal insa simt ca am mintea incleiata, abia reusesc sa leg doua cuvinte intr-un comentariu.
E adevarat ca scrisul perseverent naste idei si aduce cu el pofta si mai mare de scriitura, nu stiu sa gestionez insa pauzele lungi. De unde rezunta ca si prea multa relaxare strica :)
Iar despre somn fragmentat iti pot spune ca la noi e asa de un an si jumatate, Natalia s-a trezit mereu des noaptea pentru laptic direct din sursa. Fara cosleeping eram zombie.
mie-mi plac toate postarile tale, le citesc pe toate, ador sa aflu, sa invat si sa inteleg ce traiesti tu, ca mama. recunosc ca in cei doi ani de cand te citesc nu am comentat niciodata pentru ca mi s-a parut ca voi sunteti o comunitate aparte, mamele blogarite, ce-as putea spune eu sau crede eu incat sa fie suficient de interesant. mi-esti draga si imi sunteti multe tare dragi, dar stau cuminte si astept sa fiu si eu mamica, sa pot, atunci, sa spun ca "inteleg" cu drepturi depline :)
te imbratisez, nu te supara, scrie-ne, eu te citesc, zi de zi :)
Te inteleg perfect. Si eu cand scriu ceva mai incendiar (din an in paste), primesc mai multe comentarii, cand imi spun, da dom'le, mai citeste unu-altu'... In rest, desi ma laud ca scriu doar ca sa ma descarc (ceea ce e perfect adevarat), parca pica totusi bine sa vezi reactie :-)))
Si viata mea e exact la fel, ca in bancul cu spovedania (stii tu, "parinte am pacatuit, am facut cutare si cutare", "stiu fiule, am citit pe blog..."), ma trezesc uneori ca prietenele mele, desi nu imi comenteaza deloc, imi stiu viata mai bine decat mine :-)
DAR
Trebuie sa te linistesc, suntem toate aici si te citim cu aceeasi placere ca intotdeauna si ne minunam de copii tai (si nu numai) - nu scrii pentru noi, scrii pentru tine :-), asa ca nu-ti fa probleme cand si ce scrii, te asteptam intotdeauna cu drag :-))))
Pupici!
P.S. Si mie parca mi-e putin mai greu cand scriu dupa o perioada lunga in care nu am scris, mi-e greu sa "ma scutur de praf" :-)))) dar trece repede :-)
ah, nici nu stiti ce ma bucur sa gasesc atata activitate aici!
da, stiu ca nu conteaza numarul ci calitatea, la schimb de comentarii nici nu m-am gandit, atata doar ca iubesc feed-back-urile cam in orice fac, asa ca un gand macar acolo vreau si eu sa mai gasesc.
Forfecutso, ma faci sa rad cu "mame bloggerite"! Nu e ceva club exclusivist, nu cred ca iti va spune cineva aici sau la altundeva "stai jos, vorbim dupa ce treci si tu prin asta". Chiar din contra, cred ca parerire celor care sunt poate mai fresh, mai odihniti cu creierii - sunt intotdeauna binevenite:)
Voi continua si maine, sa vedem daca ma tine o saptamana.
si eu ma adun destul de greu dupa o perioada de pauza... si am toane care se simt in postari - unele tin mai mult, altele mai putin. :) ... dar d'asta i se spune blog personal, nu?
... Eu o sa te citesc in continuare, chiar si din umbra, si voi citi cu ineres postarile despre copii, ca doar d'asta am ajuns la tine pe blog. ;)
Ohooo,auch, pe mine postul asta chiar m-a scos din amorteala, aproape ca m-a durut. Am simtit fiecare vorba adresat mie, ochi in ochi. Da, sunt Bee si sunt una care mareste numarul de vizitatori online, da reloaduri si isi urmareste feederele cu religiozitate, dar nu (prea) comenteaza. Si nu mai scrie. Dar nu simt ca intru nepoftita daca nu comentez.Sunt foarte relaxata in privinta asta.:)
Pai consider ca mi-am epuizat orice gand inteligent si orice scriitura mai aleasa. Si parca m-am cam saturat de povestile despre firescul alaptatului, despre teoriile brazelto-dolto-salomiene, despre hrana, desi numai asta toc marunt in fiece moment al timpului meu liber si in zeama asta ma scald. Daca mai bag si niste introspectii, mi-e teama ca ma afund si mai tare.
Am si multe commenturi pe care le abandonez pentru ca raman neterminate (vezi postul Simonei despre CCR, dar sa zicem ca m-a lasat muta de 'maaama, ce misto, vreau si iooooo').
In rest, stau cu ochii pe tine de cateva zile sa sari cu top-tenul tau ca eu m-am blocat la Annick Goutal dar asta ma face sa ma duc sa vad ce zice nasul meu despre asta.
Bee, dupa cum vezi, sunt foarte departe de scriiturile alese, mai ales in perioada asta...eu tocmai asta incerc saptamana asta, sa scriu fara atatea pretentii de la mine( pretentiile mele, bineinteles:)), sa scriu de drag, sa spun lucruri marunte. Si nu e vorba ca ar trebui cineva sa comenteze de cate ori intra pe aici, eu vreau asa, macar o data la doi ani, sa mai imi dati si mie buna-ziua, sa simt si eu ca ma iubeste cineva :))
Si chiar, pe bune, iti abandonezi commenturile? Pai de ce?
Cat despre top ten...acolo m-am complexat eu de chestiile faine de la altii, ca nu pot nicicum sa ma adun...
Prezent ! Si eu te citesc de cateva luni si nu am comentat niciodata . Motivul ? Exact cum a spus si Forfecutsa , dar exact :) ! Deci sunt aici , in umbra , citesc tot ce scrii, imi place si ma minunez ce frumoasa mamica esti , ce bine ai aratat in timpul sarcinilor si imediat dupa ...deci se poate dom'le ! Daca se poate vreau si eu ! Nu acum , o sa mai dureze cativa ani si apoi vorba Forfecutsei , atunci o sa comentez pe indelete ca vorbim de la egal la egal :)) . pupici
Esti o figura :))
Trimiteți un comentariu