Cu picioarele pe pământ

Da, eu zic să revenim acolo, să lăsăm panseurile filozofice neterminate. Nu că nu le consider importante, dar joaca cu vorbele necerită timp și e groaznic de interpretabilă... adică v-ați prins că vorbeam în postarea dinainte tot despre jumătățile paharului?

Nu? Bun. Deci cu picioarele. E biped. Most of the time. Ideea e să îl las în treaba lui. Să nu îl chem, să nu mă extaziez. Să nu îi impun traiectorii.

Și dovada foto. Pentru film mi-a fost lene să fac loc pe card. Dar o să vină și ăla:)

Fuge gândul

Îmi fac și eu loc printre voi. Vin cu toate ale mele, așa de asemănătoare cu multe altele, dar care sunt atât de altfel pentru mine. Ele în sine poate seamănă cu multe altele. Atâta doar că adunate, dau un rezultat care mă spune pe mine și doar atât. O sută, hai poate cinci, cu-aceleași gânduri pe care le consider bune. Pare mult? Nici vorbă! E-o minoritate și va fi mereu, dar e ok așa. Drumurile alea mult prea circulate îmi dau un sentiment acut de claustrofobie. Și în plus mai e o chestie deloc de neglijat. O chestie pe care nu puteți pune degetul pentru că nu se vede. E răsuflarea adunată. Ea poate mișca, poate chiar dărâmă, construcțiile mele atât de fragile de vise și speranțe și inefabil.

Normal că nu vă pasă. Și nici nu vă condamn pentru asta. Nu o fac pentru că intuiesc scrâșnirea din spate.

Nu ați înțeles însă un lucru: nu ați înțeles că oricâte NU-uri pui în față, nu se înalță nimic. O fi avut ceva în minte domnul Zuckerberg când a lăsat degetul ridicat doar în sus.

Hai, fug că s-a trezit. Și chiar nu vreau să-l dezlipesc. Cum? Are deja 7 dinți? So what?

The Big List

Până acum, lista doritorilor de pufoșenie arată așa:

1. Andreaa Isfan
2. Eugenia Gabriela Cojocaru
3. Mihaela Bar
4. Adriana Ciobanu
5. Vasy Boian
6. Maria Orzu
7. Claudia Pesa
8. Ioana Ruxandra
9. Oana popescu-Cârlova
10. Cristina Dumitru
11. Gabriela Negoita
12. Maria Catrina Geacar
13. Magda Barbulescu
14. Carolina Alexandra Radu
15. Cine Vreau Eu
16. Raluca Staicu
17. Elena Cernopolc
18. Cristina Nastase
19. Ionela Moraru Luciu
20. Emiliana Veres
21. Andreea Masec
22. Nicol Trandafir
23. Rotariu Loredana
24. Bernstein Simona
25. Cristina Verestiuc
26. Simona Todorut
27. Andra Tatu
28. Casa Zamfirei
29. Luciana Cetateanu
30. Adriana Balasko
31. Stela Cretu
32. madalina bulancea
33. Carmen Grajdeanu
34. Sakura
35. Cristina Tutac
36. Mihaela Ionela Matei
37. Meda Cupcea
38. Lenke Csiki
39. Anna Matyasi
40. Timea Podina
41. filip anca
42. Catalina Sora
43. Calinoiu Laura
44. pupsa cristina lucut
45. LU CI
46. Cristina Kittn
47. Georgiu monica
48. Ramona Bunescu
49. Nela Mihaescu
50. Mihaela Chitila
51. Ora de Frumusețe
52. Daniela Radu
53. Iulia Popescu
54. Mihaela Si Atat
55. Elena Gornescu
56. Mira Velcea

Mai e timp până mâine dimineață la ora 9, când domnul Random va alege, să vă înscrieți. Noapte bună.

La ora nouă, așa cum am promis, am făcut marea extragere. Câștigătoarea e...numărul 49, Nela Mihaescu:) Felicitările mele!

Primul meu giveaway

Pentru primul meu giveaway ever, vă voi regala cu un scutec-pufoșenie marca Itti Bitti la alegere, oferit de HipHip.ro. Părerea mea despre cel mai frumos scutec din lume o puteți afla de aici.

Îl voi lăsa pe domnul Random să aleagă câștigătorul.

Vă voi ruga să dați like paginii HipHip de facebook și să sheruiți această postare tot acolo( adică pe facebook). Cei care nu dețin cont de facebook pot recomanda postarea altor trei prieteni, prin e-mail, adăugând în CC și adresa foto[at]miculstudio.ro
Înscrierile se fac prin comentariu la aceasta postare, care trebuie să conțină numele cu care ați dat like-urile și share-ul.

Înscrierile încep acum și se termină pe 28 februarie 2012 la ora 9 dimineața.

Sper că nu am uitat nimic. Multă baftă tuturor.

The Ultimate Cloth Diper

Când mi-a propus Cristina de la Hip Hip să testez un scutec nou adus, pe numele lui Itti Bitti, am fost încântată din start, chiar și fără să știu nimic despre el. Mi-a plăcut pur și simplu cum sună:) Mi-a plăcut și ideea de încă un model la colecția noastră atât de pestriță de scutece. De ce spun pestriță? Pentru ca avem o mulțime de modele: Flip, Patapum, Pop-In, Charlie Banana. Pentru că scutecim 100 la 100 textil, folosim tot ce prindem, chiar și scutece tradiționale din finet. Asta mi se pare și unul din avantajele acestui mod de scuteceală: sunt modele diferite, sunt frumoase fiecare în felul ei.

Nimic însă nu m-a pregătit pentru ceea ce am văzut când am ajuns la fața locului: o cutie maare, proaspăt desfăcută, cu niște frumuseți nemaivăzute! Vă spun sincer acum - sunt frumoase rău în pufoșenia lor. O grămadă de culori vii plus niște imprimeuri haioase, limited edition menite parcă să te facă să își dorești să vină odată vara să-l poți scoate la plimbare doar în scutec...

Mi-am ales unul, pe numele lui "Woo-bott" Tutto One Size, cu roboței, care mi se pare că i se potrivește la fix lui Pavel:). E model all in one, cu absorbanți din bambus și bumbac organic. Chiar dacă inițial mi s-a părut complicată modalitatea de montare, la prima folosință am descoperit că lucrurile nu sunt deloc ambigue: totul se asamblează pe bază de cod de culoare a capselor. Nu trebuie decât să potrivești roșu la roșu, albastru la albastru și totul merge ușor. E ca un joc.

V-am spus că se închide/ajustează cu capse? Dintre arici și capse, eu întotdeauna le-am preferat pe primele. Mi se par mai eficiente, ai siguranța unei închideri corecte chiar și în timpul unei mari zvârcoliri. Spun asta pentru că în cazul nostru, schimbarea unui scutec se lasă întotdeauna cu niște acrobații demne de Cirque du Soleil, atât din partea mea cât și din partea pacientului.

Dar să vă spun cum s-au comportat la testare - excelent. Fără niciun reproș. Pentru că ai posibilități de reglaje fine la el, îl poți fixa exact pe corpușorul puiului tău, reducând la maxim orice tentativă de evadare a "producțiilor" mici sau mari. Inserturile sunt minunate, chiar dacă am lăsat scutecul puțin mai mult decât în mod normal, au absorbit totul lăsându-mi chiar senzația că sunt cvasi-uscate. L-am folosit și pe timp de noapte, acolo unde aveam deobicei mici scăpări. Cu Itti Bitti-ul robotizat am ieșit complet uscați la liman. Și vă spun că e mare lucru - pentru efectul ăsta eram nevoită să îi pun o grămadă de inserturi la alte scutece.

Și încă ceva extrem de important, chiar dacă am lăsat-o pe final: Știu că una din principalele frici pe care le are cineva legată de scutecele textile ține de faptul că ele sunt mai voluminoase decât cele de unică folosință, bebelușii astfel scuteciți par a avea un funduleț dublu ca mărime. Chiar eu mă teameam la început că se va mișca greu, că nu îl vor încăpea hainele.

Ei bine, în cazul ăsta treaba e extrem de bine făcută - se vede că s-a muncit mult ca aceste scutece să fie cât mai mici, să se reducă impresia de “bulky” de care vorbeam mai sus. Drept urmare, Itti Bitti sunt într-adevăr mai mici decât alte scutece din aceeași categorie.

Iar dacă vrei să fie super “fit” există chiar un model pe mărimi "D’lish" pe numele lui. Cu el aproape nu faci diferența față de un scutec de unică folosință.

Hai gata că v-am zăpăcit. O singură concluzie, cea cu care am început - I've found "The Ultimate Cloth Diper"!

Tot legat de subiectul ăsta, mâine vă aștept cu o surpriză pufoasă pufoasă!

Filingăroșenii

Am primit de la sakura încă o leapșă cu filme, de data asta filme filingăroase, de văzut în doi. Deci da, mă uit la așa ceva. Nu cred că filmele de dragoste sunt neapărat dulcegării prostuțe pentru muieri slabe de înger, care nu gândesc și doar "simt"... Nu leg leapșa asta nici de Valentine's Day, nu am chiar nicio treabă cu sărbătoarea asta împrumutată (lăsați-mă, vă rog, cu Dragobete, da?).

Am tot ezitat să mă apuc de ea, tocmai pentru că nu reușeam să îi găsesc un capăt... Adică nu știam exact de unde să o apuc: de la vechituri clasice gen Virginia Woolf sau Casablanca? De chestii grele gen Breaking The Waves (da, eu îl consider un mare film de dragoste)? Sau de comedioare drăguțe gen Serendipity?

Pentru că e vast, chiar vast domeniul ca să zicem așa, le voi lua la plezneală, cum mi-au sărit din ghemul amintirilor.

Înainte de toate vreau să zic de un film care știu sigur că ar intra în topul personal, atâta doar că încă nu l-am văzut până la capăt :) - The Notebook, cu Ryan Gosling, al lui Nick Cassavetes.

Bun. Să merg mai departe. Love Actually...



Sweet November cu iubiții mei Keanu si Charlize



(500) Days Of Summer



Acum alt calup: Reconstruction



L'Amant. Pe ăsta nu ar trebui să îl pun, e o ecranizare, una frumoasă, dar povestea face muzica :)



Dreamers-ii lui Bertolucci.



Off, câte simt că las pe dinafară... Beyond the Clouds-ul lui Antonioni cu frumoasa, atât de frumoasa Sophie Marceau printre mulți alți frumoși...

Mai zic și cele două - Before Sunrise/Sunset, și Intimacy.



Deci am făcut o varză din postarea asta, dar cum spuneam, e prea mult de spus ca să am acum timpul să o fac așa cum ar trebui...

Ștefan, scrii tu varianta proprie mai structurată?

Care jumătate?

Tot mi-a venit în minte un banc de nu-știu-unde și de ce. Cu un copil, care, chiar dacă a primit drept cadou de Crăciun un kk de cățel frumos împachetat, s-a bucurat. S-a bucurat pentru cățelul pe care a presupus că urmează să-l primească. Cam ăștia sunt optimiștii.

În general, sunt aceiași care s-au prins că trebuie să ia clipele, lucrurile, una cate una, atunci când vin și știu să se bucure de "acum".
mi-ar plăcea mult să vă spun că sunt mereu în tabăra asta, că am montați ochelarii roz permanent pe ochi. Ce mișto ar fi! Cât aș fi de eficientă, de creativă, ce companie plăcută pentru ai mei și pentru alții!

Am însă momente(a se citi "zile") în care, probabil, din cauză de prea puțin somn sau prea puțin aer curat sunt setată doar pe mizerabila aia de jumătate goală... yach.

Ce voiam eu de fapt să spun aici? Că doar nu faptul că am zile proaste. Nu. Voiam să spun că știu că nimeni, dar absolut nimeni nu e de vină înafară de mine. E alegerea mea și numai a mea dacă vreau să mă bucur de ce am, dacă vreau să "mă mulțumesc" cu crâmpeiele de roz aruncate mereu, peste tot în jur, sau dacă aleg să mă cocoșez din cauză că alții mi se par mai norocoși, mai dotați cu de toate decât mine.

Îmi place să cred că suntem frumoși, că radiem fericire, că suntem chiar puțin contagioși în ușurătatea cu care ne înșirăm zilele.

De fapt, asta e cea mai mare dorință a mea: să inspir, să arăt că oricât de greu vi se pare că este, jocul poate continua indiferent de vârstă. Eu nu am cum să vă dau ochelarii mei roz, însă poate, văzându-ne pe noi, veți reuși să îi găsiți pe ai voștri:)

Ce mi-aș spune

E un proiect mic dar minunat, la care am participat cu drag, alături de niște mămici de suflet.

Ideea de bază e următoarea: Dacă te-ai putea întoarce înapoi în timp, la momentul dinaintea nașterii primului tău copil, ce ți-ai spune? Și asta tocmai pentru că maternitatea ne-a schimbat pe toate, am învățat o grămadă de lucruri, de la copiii sau de la alții, lucruri pe care poate nu le-am găsit în cărți, sau dacă le-am găsit am trecut poate mai departe.

.