Săptămâna alăptării

Nu cred că mai e vreun mister pentru nimeni care intră aici faptul că sunt o susținătoare înfocată a alăptării.
În perioada 1-7 august sărbătorim a douăzecea aniversare a ei.

Dau paste mesajului ANNA( Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare - http://www.

nasterenaturala.ro/)

"Aflată deja la a patra manifestare în România, Săptămâna Internațională a Alăptării va fi marcată prin organizarea unor evenimente care se adresează părinților, cadrelor medicale si tuturor celor interesați.  

Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare, IBFAN România și La Leche League România vor organiza în București următoarele evenimente:

O conferință pentru părinți si cadrele medicale care activează în domeniul perinatal – speakerii acestui eveniment sunt specialiști (medici pediatri, moașe, psihologi, consultanți și consilieri în alăptare). În cadrul acestei conferințe vor fi discutate subiecte ca: alăptarea în sarcină, alăptarea copilului adoptat, alăptarea în tandem, alăptarea peste doi ani, alăptarea prematurilor, diferențe între laptele matern și laptele praf, importanța colostrului și a alăptării în maternitate în primele zile, necesitatea rooming-in-ului).

Conferința va avea loc în data de 2 august, orele 17-20 la sala de conferințe Codecs, la adresa din Str. Agricultori nr. 37-39, Sector 2, București. 

Împreună cu partenerii evenimentului, se va organiza o tombolă cu premii substanțiale. 

Tot în cadrul acestui eveniment se va prezenta în premieră un interviu acordat în exclusivitate Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare cu reputatul medic pediatru Dr. Jack Newman. Actrița Florentina Țilea, care ni se va alătura în cadrul evenimentului, ne va împărtăși despre experiența alăptatului.

Curs de formare a personalului medical în alăptare – se adresează cadrelor medicale care își doresc să parcurgă și să-și însușească informații noi despre lactație, de la consultanți în lactație acreditați internațional, medici pediatri, psihologi.

Marș de protest și de awareness pentru instituirea rooming-in-ului în toate maternitățile din București – „NU separării copilului de mamă în maternitate!” desfăşurat în data de 6 august între orele 9:00 – 11:00, pe traseul Piaţa Victoriei – Piata Universităţii. 

La acest marş sunt aşteptate 100 de persoane care vor milita paşnic pentru drepturile copiilor şi ale mamelor cu pancarde cu mesaje sugestive. 

În continuarea marşului de protest, conducerii Spitalelor Elias, “Panait Sârbu” şi Malaxa (singurele maternităţi din Bucureşti în care nu există posibilitatea rooming-in-ului) le vor fi transmise materiale informaţionale despre importanţa şi beneficiile neseparării copilului de mamă şi o strategie elaborată de conducerea ANNA privind implementarea acestor practici în maternităţile respective.

De asemenea, sub umbrela Săptămânii Internaţionale a Alăptării, partenerii ANNA vor organiza și în alte oraşe din ţară (Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi, Baia Mare, Timişoara, Alba Iulia) acțiuni și evenimente cu scopul conștientizării importanţei alăptării.

Vă invităm să fiți partener media la această manifestare și vă rugăm să ne sprijiniți promovând acțiunile noastre prin mijloacele de care dispuneţi.

Vă invităm să participați la evenimentele noastre – la conferința adresată părinților și cadrelor medicale, cât și la marșul de protest. 

Vă stăm la dispoziție cu detalii legate de evenimente; de asemenea, găsiți mai multe informații aici: http://www.

nastecumsimti.org/servicii-2/
saptamana-internationala-a-alaptarii-nastere-naturala/. 

Pagina va fi actualizată constant cu informații referitoare la evenimente, locul desfășurării acestora și speakeri."

Mărunte, mărunte

Ieri a împlinit zece luni.
A făcut și primii pași. Trei la număr. A fost uimit. Îi tot încearcă. Trei. Apoi se lasă.

De câteva săptămâni a și început să fie prieten cu mâncarea, mai ales supele și ciorbele. iubește fructele, ar putea ronțăi tot timpul mere.

Ca și restul familiei, adoră murăturile.

Pe lângă vechea pasiune pentru Matei, am văzut în ultimul timp cu crește o alta, pentru tatăl lui. Îl caută, îi sare în brațe, îl trage de păr. E tandru și galeș, un cuceritor. Sunt curioasă cum va crește.

Și eu și Ștefan suntem fascinați de el, stăm seara și îl contemplăm minute bune. Nu e chiar o contemplare silențioasă, ci una presărată cu șoapte despre ce a mai descoperit unul sau altul la el. Îl mângăiem cu vorbele noastre și ne culcușim de-o parte și de alta a lui. E atât de bine.

Încă un mini-prag

Sâmbătă, cu ocazia Talciocului, a trecut și Pavel pragul de opt spre nouă luni. Nici nu mi-aș fi dat seama, dacă nu îmi spunea altcineva (o triplu-mamă frumoasă cu care am fost colegă de naștere:))

Lunile zboară, distanța dintre cei doi prinți din dotare pare că se micșiorează pe zi ce trece. Asta pentru că Pavel insistă din răsputeri să fie exact ca fratele mare. Se ridică în picioare mereu, în doi timpi ți trei mișcări, chiar merge de-a lungul patului, îl surprind rămas așa, ținându-se doar cu o mână.

Mega-expresiv, foarte vesel, foarte guraliv, ne umple casa și viețile 24 din 24 de ore, fără drept de apel

Creștem împreună, ne simțim indestructibili în cuibul nostru de vibrații bune și mulțumim în fiecare clipă pentru cadourile astea minunate pe care ni le-a făcut destinul.




din nou, credit foto - talentatul Dedi

Încă un dublu început

Așa cum va fi mereu de acum în colo, astăzi e o zi cu două începuturi, câte unu pentru fiecare fecior. Unul a început a doua jumătate din primul lui an de viață(adică a împlinit 6 luni, asta dacă m-am exprimat prea încâlcit) și celălalt a început o grădiniță nouă, de data asta una de stat, cu vreo 30 de copii în grupă.

Așa cum mă așteptam, ambele începuturi, adunate, mi-au provocat CEVA. Și la ceva-ul ăsta parcă nu mă așteptam nici măcar aseară când m-am dus la culcare ușor emoționată pentru Matei. Ei bine, de dimineață am văzut viața plină de optimism. Mi-am văzut copiii mari, unul stând aproape în funduleț și privind totul cu o privire curioasă extrem de atent și vioi, iar celălalt încercând să negocieze dibaci ce anume va primi cadou cu ocazia acestui început. Nu că i-aș fi pomenit eu ceva legat de vreo recompensă, dar cred că a simțit el că e loc de vreun cadouaș acolo, cât de mic.

Am ajuns la grădi l-am descălțat și a dispărut, de parcă mai fusese acolo de multe ori.Mi s-a părut atât de mare printre piticii de trei ani care nu mai gustaseră din savoarea grădiniței și plângeau disperați după mămicile plecate cu inima strânsă, încât am avut un impuls să vorbesc cu cineva să îl mute la o grupă mai mare, de teamă să nu se plictisească. M-a calmat Ștefan, amintindu-mi că are doar trei ani și șapte luni, nu e chiar atât de mare cum îl văd eu.

Cert e că am plecat liniștită că puiul meu se va descurca, se va adapta rapid. Sper din tot sufletul să nu o dau în bară cu presupunerile mele.

Bun. Să vă spun ceva și de mezin. vă spun că l-am cântărit/măsurat ieri și are 9 kile 100 și 76 de centimetri. Mă bucur că a luat-o mai încet cu kilogramele, nu s-a mai îngrășat în ritmul amețitor al primelor luni. Însă e mare! Mi se pare foarte lung și extrem de greu de manevrat, în sensul că se foiește și sucește înnebunitor de mult. După zece minute cu el în brațe, mă simt ca și cum aș fi făcut o oră de sală combinată cu aerobic. Mă dor toate, brațe, abdomen, spate.

Cum vă spunem, am început și diversificarea încet-încet. Iar nu am chef să scriu despre asta, tot ce vă spun e că seamănă cu Matei și mănâncă orice îi dau. În cantități mici, fără să îl prostesc în vreun fel ca să deschidă gura. E bine, spun eu, chiar nu vreau să fac un stres din mâncare.

Nu mă pot lăuda cu felul în care doarme nopțile. Sau zilele. În continuare se trezește destul de des noaptea, iar ziua... maxim o jumătate de oră o dată. E un copil dificil? Nu! Chiar nu îmi vine să spun asta! E doar un copil care consideră că timpul e prea prețios încât să îl irosească dormind.:)

E clar, copilul cu cel mai cuceritor zâmbet din câți am văzut!

Un an

Cu întârziere de câteva zile, vreau să urez "La mulți ani" micului meu studio foto.

Bineînțeles, ideea acestui studio nu ar fi putut fi pusă în practică fără sprijinul lui Ștefan, căruia îi mulțumesc pentru că a avut(și are în continuare) încredere în mine și în visele mele. Chiar nu știu dacă există o dovadă mai mare de iubire decât asta...

Tot cu ocazia asta, aș vrea să îi mulțumesc și lui Dragoș, pentru că mi-a dat și mie o leapșă acum doi ani, despre frici. Din răspunsul de atunci s-a născut încet încet, ideea.

Cert este că acest studio mi-a oferit realizarea profesională pe care și-o dorește fiecare, m-a ajutat să cresc enorm, m-a dat ocazia să cunosc niște oameni minunați, pe care mă bucur enorm că am putut să îi fac fericiți prin intermediul imaginilor. Simt în continuare că mai am multe de învățat, dar acum o fac știind că mi-am găsit direcția, iar sentimentul e grozav.

Răsfoiesc acum galeria studioului și mă bucur mult. Mă bucur când văd atâtea fețe dragi, oameni pe care i-am întâlnit doar o dată dar care au rămas cumva aproape de sufletul meu.

Iar la ceas aniversar, am avut pentru prima dată, familia personală sub lumina reflectoarelor Matei, Ștefan, bunica(Bi) și unchiul Călin(Ca) și Florina.

Cea mai frumoasă

Astăzi când m-am întors din deplasare( da, am fost plecată o săptămână, vă povestesc mâine unde), m-a așteptat în dormitor.

Este incredibil de frumoasă. Nici dacă m-ar fi întrebat ce îmi doresc de ziua mea nu aș fi putut să îmi aleg ceva care să îmi aducă mai multă bucurie!

Împreună cu ea, a primit și Matei scaun pentru bicicleta lui tati.

Le-am scos la plimbare și ne-am simțit extraordinar! Va recomand cu căldură să vă mai lăsați mașinile acasă, mai ales în week-end și să o luați domol, la pedale, în familie.

Jucăm în deplasare

Știți reportajele alea care apar invariabil an de an, pe toate posturile de tv, cu diverse "autorități" care declara că, venirea bruscă a iernii, "i-a luat pe nepregătite", fără de materiale de dezăpezire, etc.

Ei bine, trebuie să spun că și eu pățesc cam același lucru apropos de fiul meu, cam de fiecare dată când se schimbă anotimpul. Mă trezesc că nu am șosete groase, să nu mai vorbim de căciuli...la fel am pățit-o și când a venit vara...îmi lipseau pantalonii scurți.

Nicicum nu reușesc să "fac vara sanie și iarna car"...Ei bine, de data asta am pățit-o și mai rău...a venit frigul și noi nu reușisem încă să ne punem centrală. Așa că am avut parte de niște zile, dar mai ales nopți, foaarte "creponate".

Situația e în curs de rezolvare, am luat copilul cu toate efectele lui și ne-am mutat temporar la buni, unde e cald și bine. Trei pisici și un cățel, în loc de una simgură - fericire maximă.

În altă ordine de idei: LA MULȚI ANI, TATI! Știi că te iubim mult.

E vorba de încredere

Nu mi-au plăcut niciodată limitările. Îngrădirile.

Poate din acest motiv am respins fără să clipesc ideea de ţarc, în care să îmi postez copilul, ca pe-un animăluţ la zoo... Întreaga noastră casă este destul de children-friendry, tocmai pentru că am vrut amândoi să îl lăsăm pe Matei să exploreze toate camerele. Nu avem bibelouri, care să se spargă, prizele sunt cu protecţie, iar eu sunt mereu cu un ochi la el...

Recunosc, e foarte ingenios când vine vorba de mici stricăciuni, pe care nu le văd însă ca pe nişte tragedii...

Pentru că tocmai a trecut pragul de un an şi jumătate, ne-am gândit că e suficient de "matur" încât să îi deschidem pătuţul.

A primit modificarea cu entuziasm, fericit că acum poate să se prezinte singur, la şapte dimineaţa, în vârful patului nostru.

Prima serbare la nisip

Pentru că am hotărât că întreaga săptămână e ziua mea, vă povestesc abia acum felul în care au decurs lucrurile:

În loc de tort, prăjiturele.
În loc de restaurant cu ştaif, aleile din parcul nostru.
În loc de fustă pană, echipament de împins căruciorul.

Şi aşa am avut parte de cea mai surprinzătoare, spontană, savuroasă aniversare.

La plimbarea de după-masă, fetele m-au întâmpinat cu un platouaş cu prăjituri de multe feluri, în mijlocul cărora trona, bineînţeles o lumânare. S-au evaporat într-o clipită printre lopăţele şi trotinete, fiind înlocuite cu priviri satisfăcute de mămici, tătici şi pitici.

Am desfăcut apoi cadoul Andreei, cu care m-a nimerit la marele FIX.

Surpriza finală a venit din partea Dianei şi a constat, evident într-un sling, pe care mi-l doream demult (deşi mai am unul - poveste lungă).

În concluzie, vă spun sincer că mă simt extrem de norocoasă că am aşa oameni frumoşi în jur. Şi vă mulţumesc.

Iar într-un fel alambicat, e şi "vina" lui Matei aici...

Singurul regret e că nu am avut un aparat foto la mine, fie el cât de mic.



Până una alta, vă invit să identificaţi cadourile din imagine...

Amânăm maturizarea!

Pentru că s-a gândit că metamorfoza în femeie serioasă cu fustă pană şi pantofii cu toc, poate fi amânată deocamdată, Ştefan mi-a făcut cadou o jucărie încântătoare...care nu este chiar o jucărie!

Este vărul mai mare al aparatului meu!

Se numeşte Fisheye No.2 şi arată aşa:



Iată primele rezultate. El poate mai mult, eu sunt doar la început...







Mulţumesc mult tati! Mi-ai făcut cel mai frumos cadou din lume!

Prefix nou

Mda..mâine schimb prefixul...ar trebui să mă simt bătrână?

Ştiţi voi ceva de vreo criză la treizeci de ani?

Oare ar trebui să iniţiez o acţiune de re-branding: nişte tocuri, nişte fond de ten, ceva fuste pană?...

Dar nu mă vor incomoda ele la mersul cu trotineta prin parc? Sau trebuie să renunţ şi la asta?:(((

Tot mâine vă voi relata cum a decurs week-end-ul nostru de miere...

Mai jos, o imagine recentă, ca la treizeci de ani: