Când ajungi într-un loc unde ţi-ai dorit să mergi, dar ai abandonat apoi ideea când ai auzit cât costă biletul, ai mari şanse să fii plăcut impresionată.
Totuşi, nu cred că ăsta este singurul motiv pentru care am decretat concertul de ieri seară un succes.
Mai degrabă aş da vina pe felul ei total nepretenţios, cald şi omenesc de a ne vorbi. Bucuria ei de a cânta, de a fi înconjurată de o sală plină ochi de oameni care se lasă pe mâna ei, fără reţinere.
A fost ca şi cum aş fi mers în vizită la un vechi prieten şi ne-am fi uitat împreună la albumul cu poze din liceu. Mi-a lipsit doar un pahar de vin roşu în mână.
Am ieşit de acolo cu zâmbetul pe buze şi cu bateriile complet încărcate.
Bine, bine, dar unde e partea cu mixed feelings, vă întrebaţi poate.
Păi ea apare fix în momentul în care am ajuns acasă şi am deschis teve-ul. Mare greşeală...
Ştefan, îţi mulţumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu