luni, 31 ianuarie 2011

Din nou, despre extravaganță



De când am scris eu asta, lista de cumpărături a suferit câteva transformări drastice, de care suntem extrem de încântați. Nu aș putea spune neapărat că cheltuim mai puțin, ci că banii se duc în alte direcții.

Să vă explic: Nucile de săpun au fost un real succes, chiar dacă simt că încă nu le exploatez la maxim. datorită lor, a dispărut de pe listă detergentul de rufe, detergentul de spălat pe jos, lichidul pentru parchet.

Nu am făcut încă detergent de spălat vase, pentru că sunt extrem de mulțumită de soluția bio pe care o cumpăr de la Mega Image.

A dispărut și balsamul de rufe de pe listă, l-am înlocuit cu banalul oțet. Am descoperit și virtuțile bicarbonatului de sodiu, chiar dacă simt că nici pe el nu îl exploatez la maxim. E nevoie de timp ca să îți schimbi obiceiurile...

Bun... asta e una din direcții. Am mai renunțat și la șampon, balsam și gel de duș în favoarea săpunurilor handmade și a aceluiași oțet de mere. Le-am luat de pe Breslo, de la Jovis și de la Skinosphere. Divine toate, fără excepție. Voi mai încerca și altele, se pare că fiecare "săpunăreasă" are propriile secrete.

Cremele de față, de mâini, de corp pentru mine și Matei din comerț le-am înlocuit mai demult cu producțiile extrem de eficiente și de naturale pe care le face mătușa mea din plantele din grădina ei, pe bază de unt clarificat(GHEE). E grozav să ai pe cineva căruia să îi poți comanda exact cremele de care ai nevoie și să nu te gândești cu groază la ce ar putea conține! Cremă pentru elasticitatea pielii mele de gravidă, cremă anti-herpes, anti-sciatică, anti-varice, cremă pentru fund de bebe, pentru corp de bebe...Ce mai? O nebunie!

Bun. Acum să vă explic și de ce banii cheltuiți sunt aceiași. Ați spune că atâtea reduceri ar trebui să se simtă la buzunar. Ei bine ,banii economisiți au fost redirecționați: acum cumpărăm doar ouă bio, ulei presat la rece, brânzeturi, smântăne și altele doar din surse sigure. Și după cum știți, astea costă.

E încă work in progress, deși realizez că stilul ăsta de viață nu se potrivește la toată lumea, deși mi-ar plăcea mult.

joi, 27 ianuarie 2011

Aproape în fiecare zi



This is the culinary obsession of the month!

Muffins.

De toate felurile. Nu știu dacă ați băgat de seamă. dar lista mea de bloguri culinare a crescut considerabil. Asta deodată cu dorința mea de a afla lucruri noi în domeniu.

Muffins cu cocos. Muffins cu portocale. Muffins pannetone. Muffins de ciocolată(foto).
Și lista rămâne deschisă.

A devenit deja un obicei ca Matei să plece la grădi cu un muffin în mână și tati cu unul în buzunar.

Nu are rost să vă povestesc cât de mult îmi plac mie.

Sunt ușor de făcut și al naibii de bune. Recomand celor care nu au încă tavă specială și hârtiuțe colorate să își cumpere!

Așa. Și cu asta am eliminat și biscuiții și dulciurile de pe lista noastră de cumpărături (despre care mă tot pregătesc să vă scriu, pentru că a suferit niște schimbări drastice în ultimul timp, de când am descoperit săpunurile handmade și nucile de săpun).

Later edit: iată și linkurile cu muffins-urile testate:
- muffins cu portocale
- muffins cu cocos
-muffins de cioco(fără wisky)
- muffins panetonne - cele mai bune, zic eu

marți, 25 ianuarie 2011

Sabotaj!



Da, el e vinovatul - Mickey, noua pasiune a lui Matei.

Așa s-a gândit el să intervină în toiul shooting-ului meu și să îl convingă pe Max(invitatul zilei) să lase prostiile și să se uite cu el la un episod din Clubul lui Mickey - Misca Musca Mickey Mouse!

A fost foarte dezamăgit să descopere că prietenul lui nu îi împărtășește pasiunea și că nu știe să spună formula magică, oricât de mult a încercat el să-l învețe.

Începutul ăsta de an a fost unul fructuos pentru Micul meu studio, iar burtica mea nu m-a împiedicat deloc să îmi primesc oaspeții. Așa că, dacă vă întrebați, treaba merge în continuare, vă aștept cu drag să facem poze frumoase.

luni, 17 ianuarie 2011

Cromatica acvatica

Când am văzut atâta culoare și pe dinăuntru și pe dinafară, nu m-am putut abține să nu fug la aparat.

Știu că am cam depășit momentul pozelor din baie, dar sper să nu se supere pe mine când o să fie mare și o să vadă că am făcut publice detalii picante din viața lui...

Vă doresc o săptămână la fel de plină de culoare!






miercuri, 12 ianuarie 2011

Stocuri

Chiar dacă acum, a doua oară, așteptarea e altfel pentru că știu în linii mari cam ce va urma, simt că în ultimele zile s-a schimbat ceva. Totul a căpătat o altă consistență, copilul meu a devenit mai real pentru mine, într-un mod ciudat. De simțit îl simt la fel de tare, dar parcă am devenit mai conștientă de existența lui... Are oare sens ce spun?
Cumva, până acum, mă gândeam la el ca la copilul no.2, fratele lui Matei. Acum a devenit pur și simplu "copilul". Nu simt nicicum nevoia să acord numere, să mă gândesc că doi urmează după unu.

Era un lucru pe care nu îl prea înțelegeam până acum, dar pe care nu îndrăzneam să-l vorbesc cu nimeni: cât loc ai să iubești? Mi se părea că îl iubesc pe Matei într-atât, încât cu greu se mai poate strecura cineva acolo... Ei bine, prin nu știu ce magie, mi-am dat seama (am simțit) că lucrurile stau puțin altfel: că cei doi copii nu își vor disputa aceeași felie de iubire, că odată cu apariția noului copil a apărut o nouă felie, doar a lui, pe care nu trebuie să o împartă cu nimeni.

La fel cum Ștefan are locul și felia lui de iubire, alta decât oricare dintre copii.
Și rezerve sunt fără limite.

Și toate gândurile astea mi-au provocat atâta liniște și siguranță că totul va fi bine mai departe... Simt că acum voi ști cum se numește, că îmi va spune cumva numele lui. Greșeam și aici pentru că încercam să găsesc un nume care să dea bine în sintagma "Matei și ....", dar acum îmi dau seama că nu e deloc abordarea corectă, de asta nu am găsit încă răspunsul.

L-am văzut ieri la control. Dormea cu bărbia sprijinită în mânuță. Și doctorul ne-a atras atenția că ochișorii lui se mișcă sub pleoape, semn că visează. Pe bune acum: Oare ce pot visa bebelușii în burta mamei lor? Mi se pare ceva extraordinar, fascinant de misterios... și de frumos.

luni, 10 ianuarie 2011

La sfârșit de... vacanță

Vacanța noastră a luat sfârșit de-aproape o săptămână, dar abia acum mă simt în stare să scriu ceva aici. A fost o vacanță luungă, cât să ne-ajungă pentru ceva timp de-acum încolo...

A fost frumos, cu multe întâlniri, cu cadouri, cu multă odihnă și cu multă multă zăpadă. Ca-n povești.

Credeam totuși că întoarcerea acasă la jucăriile de aici, la pești și la pisică, va fi primită cu oarecare entuziasm...Ei bine, nu! Matei nici nu a vrut să intre în casă, voia înapoi, la "iuiu"(bunicul). Trei zile mi-a tot pomenit prietenii de la Cluj - pe Acu(Marcu), Adei(Andrei) și Pipi(Petri).

Și despre mine două vorbe - mă simt mare de tot, mă mișc destul de greu și freamăt de nerăbdare. Deși mi-am propus să savurez fiecare moment pănă la naștere, să mă bucur de fiecare lovitură pe care o simt dinăuntru, nu pot să spun că nu aștept să-l văd la față; să-l țin în brațe, să văd cu cine seamănă.

Mai sunt două luni, dar sunt sigură că timpul va zbura pe negândite...și încă nu-avem nume...








LinkWithin

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin