luni, 27 decembrie 2010

În imagini, pe sărite

În primul şi primul rând vreau să vă urez cu întârziere "Sărbători fericite" vouă, celor ce mai treceţi pe aici.

...şi să vă doresc să aveţi parte de o iarnă la fel de plină de râsete şi voie bună ca şi a noastră:)

Să lăsăm acum imaginile:

Ne-am trezit în mijlocul unui peisaj de poveste...



Am fost în vizită la un prieten drag...



unde am primit primul cadou pentru bebe doi...



şi unde ne-am jucat piticot pe dezbrăcate...



am fost la un test-driving nocturn cu sania proaspăt cumpărată...



şi am mâncat un tort delicios de Sfântul Ştefan!

joi, 23 decembrie 2010

Semne bune

Nu ştiu dacă întâlnirea cu Stradivariusul a avut ceva efect asupra lui bebe doi, însă la bebe-mare-Matei am descoperit nişte înclinaţii muzicale surpinzătoare, aş spune:)





Pregătiri fructuoase de Crăciun vă dorim, cu calm şi armonie!

luni, 20 decembrie 2010

Iarna - de chiar de chiar

Am cam lipsit de aici dintr-un motiv foaarte bun: am jucat în deplasare. Pentru că am văzut că iarna asta se lasă cam mult aşteptată în Bucureşti (deşi am înţeles că a venit acum şi acolo), am plecat noi în căutarea ei şi am găsit-o în toată splendoarea, într-un loc drag mie - la Sibiu. Un loc superb, mai ales în decorul hibernal.

Pentru că aventurile noastre abia au început, vom reveni cu detalii. Până atunci, nişte imagini nemuritoare:










vineri, 10 decembrie 2010

De-ale lui Matei

1000 și una pe zi! Nu te poți plictisi nicicum.

video

Problema era că ascunsese în una din cizme o mandarină pe care am descoperit-o doar când am vrut și eu să mă încalț cu ele.

miercuri, 8 decembrie 2010

La momentul potrivit

Ieri am primit și eu un set de vase din email cu buline, speciale pentru bebe, Bebe Kit by Ves ca ale lui Toma, iar astăzi am citit aici despre Bisfenol A(BPA), substanță folosită pentru a produce plastic policarbonat. Nu cred că e o coincidență faptul că am dat de informațiile astea tocmai când mă pregăteam să vă povestesc ce încântată sunt de vasele astea din email, făcute la Sighișoara, foarte simpatice, perfecte pentru Matei.

Voiam să vă spun că nu îmi plac deloc vasele din plastic pentru copii, nici cum arată și nici cum se comportă în timp.

Am citit pe prospectul vaselor primite cum că "emailul, indiferent de temperatura la care se prepară alimentele, nu degajă particule chimice de nicun fel, iar că înafară de ceramică și sticlă, niciun alt material nu e atât de sigur pentru alimentație". Unde mai pui că "el nu permite bacteriilor să prolifereze, neputând fi atacat de fungi sau mucegai".

Cumva, pe mine castronașele primite m-au cucerit din prima prin aspectul lor. Apoi, când am citit toate lucrurile astea, mi s-au părut un cadou perfect. A două zi, când am dat de informațiile despre substanța de care am scris la început, mi s-a părut că trebuie să vă îndemn pe toți să reduceți, dacă nu puteți să eliminați total, prezența plasticului din bucătăria copiilor noștri, măcar până când nu va deveni obligatoriu pentru producători să specifice pe etichete ce substanțe sunt folosite în procesul de producție.

Dar să vă mai spun de Bisfenol A. Printre multele lui utilizări voi menționa și biberoanele pentru copii, sticlele de plastic, vesela pentru microunde. Iar dacă nu știați, chestia asta se “scurge” din aceste obiecte atunci când încep să se uzeze sau când sunt încălzite la microunde.

Chiar și în cantități infime, bisfenolul are niște efecte scary: produce disfuncții hormonale, deviații comportamentale, hiperactivitate și chiar agresiune, dificultăți de învățare. Este asociat cu obezitatea și diabetul și alte orori...
Chimicalele astea sunt prezente peste tot în jurul nostru - în cănițe, lingurițe, castronele, în paharele de plastic de unică folosință, în PET-urile pentru apa plată și băuturi carbogazoase.

Dacă vreți să câștigați un set, puteți încerca aici. Dar grăbiți-vă, mai sunt doar șase zile de concurs.

luni, 6 decembrie 2010

Întâlnire de gradul... patru... sau cinci?

Probabil că toți o știți pe Delia, stăpâna Talciocului Urban. Apropo, nu uitați nici că sâmbătă e Talcioc la Verde! Știți probabil și că așteaptă și ea un băiețel. Ceea ce probabil că nu știți e că suntem amândouă fix la fel de însărcinate, pregătite pentru un peștișor de martie fiecare.

Prilejul întâlnirii noastre a fost unul cât se poate de frumos, la țol festiv, în singura-unica rochie mai de Doamne-ajută pe care o am(mă rog, o aveam, căci de o săptămână nu mai încap în ea, fiind într-o perpetuă expansiune).

Eram ca două mingiuțe vesele pe acolo și bineînțeles că nu am stat prea mult pe gânduri când l-am văzut pe Alexandru Tomescu la pozat cu alte doamne distinse. Am spus că ocazie ca asta nu se mai găsește, mai bine zis așa o combinație: două burți egale și un talent așa de rar. Cum spunea și Delia, poate se ia:)

Iar în timp ce noi îl hărțuiam pe artist, soțul personal era și el hărțuit de o blondă și-o brunetă...Sau era invers?



credit foto Dedi

joi, 2 decembrie 2010

Now and Then

Întâmplător, azi am descoperit poza no1 și, uitându-ma la dată, mi-am dat seama că a fost făcută cam în același moment de gravidie în care sunt acum, la 25 de săptămâni.

Bineînțeles că nu am rezistat tentației de a repeta scena cât mai exact, ținând cont de faptul că posed și folosesc încă acea vestimentație de mare angajament:)

Ce spuneți? Se vede că au trecut trei ani?

marți, 30 noiembrie 2010

O zi de luni aparte



În general nu îmi place ziua de luni, cred că e cea mai nesuferită zi a săptămânii... Și parcă e un fapt constatat statistic, se pare că toată lumea simte la fel.

De data asta însă mi-a ieșit minunat, total neașteptat. Și asta pentru că am primit niște invitații la un concert special, cu 40 de minute înainte ca el să înceapă.

Nici nu știți cât de greu îmi este să povestesc aici cum m-am simțit la Misia. După ce am pierdut-o pe Mariza din motive de boală mi-am promis că voi ajunge neapărat la compatrioata ei, poate mai puțin cunoscută aici.

Am ajuns în ultimul moment la Operă, taman înainte de a se stinge luminile în sală, îmbrăcată deloc festiv. Și mi-a părut rău, pentru că locul, motivul, spectacolul ar fi meritat să-mi pun cea mai bună rochie și să-mi las toate gândurile și grijile auxiliare acasă.

Nu pot să spun decât că m-a lovit atât de puternic încât la primele melodii m-am luptat din greu cu lacrimile. Nu, nu erau lacrimi de tristețe, chiar dacă fado e o muzică tristă, de jale și dor. Erau lacrimi speciale, care mă năpădesc ori de câte ori dau peste ceva care rezonează perfect cu resorturile mele cele mai profunde... au fost cărți, locuri, filme și povești total diferite care le-au declanșat. Erau "lacrimi de recunoaștere", așa m-am hotărât să le numesc.

Deși nu mă așteptam, concertul de aseară, care a durat cam două ore, nu a fost doar de fado. A doua lui parte a fost o colecție de cântece care i-au dat "lacrimi de recunoaștere" Misiei, colecția ei personală de dor.
Au fost reinterpretări după Nine Inch Nails (Hurt), Joy Division (Love Will Tear Us Apart), un cântăreț de flamenco, Dalida (Pour ne pas vivre seul), un cântec napolitan... Misia culege aceleași sentimente ca și fado și parcă ne spune că, deși există nenumărate genuri muzicale, în final, există un singur cântec universal.

Am ieșit de acolo atât de impresionată, încât i-am spus lui Ștefan la plecare că a fost printre cele mai bune experiențe muzicale pe care le-am trăit.

A! Și să nu uit: locul a contat enorm, nu pot să îmi imaginez concertul ăsta desfășurându-se la Sala Palatului...Am citit că și concertul Marizei a fost superb, dar mă gândesc că și ei i s-a fi potrivit mai bine o sală ca cea de la Operă.

Mi-aș dori să se țină acolo cât mai multe evenimente, nu cred că aș rata vreunul.


Și acum, imaginați-vă cum a sunat asta:

luni, 29 noiembrie 2010

A venit Craciunul!


Cum? E încă noiembrie? Ei bine, se pare că lucrurile stau puțin altfel la Sun Plaza, mall-ul din Berceni care a intrat în cartea recordurilor pentru o monstruoasă instalație de lumini de Crăciun (vreo 450 000 de becuri).

Nu aș fi știut nimic de acest record deloc eco dacă nu aș fi decis să îmi însoțesc perechea la film ieri seara.

Am ajuns acolo total nepregătită pentru ce mă aștepta acolo: pe lângă sutele de luminițe pâlpâitoare, elfi, nenumărați brazi de Crăciun, colinde, era o masă de oameni extaziată, care forfotea peste tot și se poza la brazi.

Credeam că m-am obișnuit cu faptul că această sărbătoare a fost deja pervertită de consumerismul excesiv și că a devenit doar un prilej de shopping, dar parcă să aud deja colinde este puțin cam mult...

Nu știu dacă am mai spus aici, dar am o mică fobie de mulțimi, de aglomerații. Aseară a fost nevoie de circa cinci minute până să mi se facă rău...singura mea salvare a fost să mă refugiez în sala de cinema.

A, nu v-am spus despre ce film e vorba...E penultima parte de Harry Potter, care mi se părut cam plictisitoare dealtfel, deși am citit că e extrem de fidelă cărții. Spun asta cu mențiunea că nu sunt neapărat un fan al fenomenului, chiar dacă am văzut toate filmele precedente. Presupun că el se prezintă cu totul altfel pentru împătimiții seriei care probabil că își amintesc mult mai bine decât mine detaliile acțiunii...E clar, dacă nu sunteți bine familiarizați cu povestea Harry Potter nu prea aveți ce căuta la film, pentru că riscați să nu înțelegeți mare lucru. Este un film pentru fani.

Voiam însă să fac o mică precizare utilă poate mămicilor care consideră acesta un film de dus copiii.
Eu cred că seria s-a îndepărtat deja de mult de momentul în care putea fi considerată a fi ceva pentru copii. Dacă deja filmele 4 și 5 începuseră să fie puțin înfricoșătoare, iar seria 6 era deja creepy, filmul 7 se apropie mult de genul horror prin suficiente scene destul de întunecate.

Eu una nu mi-aș duce nicicum copilul la așa film până nu ar împlini măcar 12 ani decât dacă aș vrea să-l sperii zdravăn.
Nu are rost să spun că au fost în sală câțiva copilași puțin mai mari decât Matei...

joi, 25 noiembrie 2010

Tot mai mult verde


Cum spuneam și în postul anterior, observ la mine o preocupare din ce în ce mai intensă pentru ca lucrurile pe care le folosesc sa fie din ce în ce mai bio, mai organice. Am comandat nuci de săpun pentru spălatul hainelor, vreau sa fac din ele și soluție pentru vase, vreau sa nu mai cumpăr șampoane și geluri de duș ci sa folosesc săpunuri hand-made.

Și asta e doar începutul. Am tot felul de alte planuri în privința asta, vi le voi spune la momentul potrivit. Să nu mai vorbim de mâncare - de ouă, de lapte, de carne, sau de fructe și legume. Aici căutam demult să fie cât mai ok, fără să aibă legătură de niciun fel cu chestiile toxice...dar spun sincer că e al naibii de greu și de scump...

De când am decis ca la bebe no2 să trec pe scutece refolosibile, am găsit din ce în ce mai multe confirmări că e o decizie foaarte înțeleaptă, din o mie de motive. Ultimul l-am găsit citind aici care e conținutul scutecelor Pampers pe care le-am folosit din greu la Matei și acum regret.

Recitind rândurile de mai sus, mi-am adus aminte de o prietenă bună care îmi spunea că sunt o extremistă. Mă "acuza" că, odată ce îmbrățișez o idee, o fac atât de categoric încât nu se poate ține pasul cu mine...Are perfectă dreptate, nu știu să fac tranziții ușoare, nu prea mă descurc cu griurile, nu-mi plac defel jumătățile de măsură.

Mi-am dat seama cu ocazia asta că trăiam într-o oarecare ignoranță, care se datora în mare parte comodității...era simplu să îmi fac cumpărăturile de la Carrefour, doar le găseam pe toate acolo - și detergenți și scutece și carne de pui. Mi se părea că dacă merg pe-o cale atât de largă, mare lucru nu pot să pățesc, doar majoritatea semenilor fac același lucru...ei bine, acum, după niște documentări destul de accesibile, m-a lovit simplitatea răspunsului; acum nu mai am nicio scuză, chiar nu pot să fiu decăt extremistă.

Dacă vi se pare prea de fițe să treceți la un mod de viață cât mai bio, dacă credeți că nu rezolvați mare lucru dacă vă colectați selectiv gunoaiele, dacă spuneți că aveți și așa prea multe de cap încât nu mai aveți timp de sănătatea planetei, gândiți-vă măcar la sănătatea voastră personală, sau măcar la cea a copiilor voștri.

Și din păcate la noi, tot ce am scris aici, miroase a extravaganță...

La final, vreau să mulțumesc tuturor mămicilor care au bloguri și site-uri care tratează subiecte de genul ăsta, din păcate mi-e aproape imposibil să dau nume, am sărit de la una la alta, pe o parte le-am inclus într-o nouă categorie de blog-roll în stânga "Verde, bio, organic, staff".

vineri, 19 noiembrie 2010

De gândit

The Story of Stuff - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.



Da, știu că e cam lung(20 și ceva de minute), dar pe mine una m-a lovit ca un ciocan. Una e să știi toate cam toate lucrurile spuse acolo și alta e să vezi "the whole picture"...

Poate pentru că sunt pe cale să mai aduc pe lume un nou suflețel, dar sunt mai preocupată ca niciodată de tot ce ține de viitor...

miercuri, 17 noiembrie 2010

Feed-back frumos

Da, ziua a început bine, când am descoperit o postare frumoasă pe blogul Mariei-mamă de Degețica, cea plecată la mai bine, pe care o invidiază pe merit jumătate de blogosferă:))

ps Pentru că mi-a plăcut mult de ei și pentru că voiam demult să îi cunosc, vă mai arăt câteva din imaginile nemuritoare rezultate în urma vizitei la Micul meu studio!





vineri, 12 noiembrie 2010

Probabilități

Câte șanse sunt ca tocmai când îți e soțul plecat în deplasare cinci zile să afli că febra pe care o are copilul de două zile se datorează primei lui pneumonii virale (agățate probabil de la grădi)? A se citi primei lui boli mai serioase...

Mă consolez măcar cu faptul că starea lui generală, e deocamdată e f bună...

joi, 11 noiembrie 2010

Și mai mulți



Pentru că ne-am gândit că la doi copii o pisică nu e de-ajuns, ne-am procurat..un acvariu cu: două guppy galbene, două zebre roz și două galbene, doi gurami și doi xipho roși și doi sanitari, bineînțeles. Deocamdată nu e atât de spectaculos, dar nouă ne place mult.

Îi știu așa bine pentru că am fost mare acvaristă în tinerețe. Îmi plac la nebunie, mi se pare o metodă anti-stress perfectă, doar să stai și să te uiți la ei.

Matei e încântat, primul lucru pe care îl face când se scoală e să meargă la ei și să aștepte să vin să le dăm de mâncare.

Mi se pare atât de important pentru copii să aibă animale în casă, fie ei și peștișori. Iar despre relația lui cu Mao(pisica), aș putea să scriu o carte despre felul în care interacționează și comunică. Îi permite să îi facă absolut orice: să o tragă de coadă, să o care în brațe prin casă, să îi turtească urechile. Absolut adorabili!

miercuri, 10 noiembrie 2010

Altfel

După ce mă lăudam acum câteva zile unei prietene în parc ce grozavi suntem că în o lună și ceva de grădi nu am agățat nicio răceală, de două zile stăm frumos la domiciliu(eu și M), fiecare cu tusea lui și ne ocupăm de lucrurile restante.

Au trecut vreo două săptămâni de când am avut parte de o experiență marca miculstudio, puțin mai altfel. Au fost patruzeci de copii, puțin mai măricei, dar la fel de spontani și de savuroși ca și cei mici, cu care eram eu obișnuită.

Ședința foto, care s-a întins pe două zile luungi, mi-a făcut mare plăcere, mi-a arătat că dacă vorbești limba lor și nu încerci să le impui nimic, copiii sunt sclipitor de frumoși la orice vârstă.

Mi-a fost greu să aleg din cele câteva sute de imagini doar câteva de pus și-aici...












Copiii sunt elevi la "Școala Micile Vedete"

joi, 4 noiembrie 2010

Și mai multă...grădi

După cum știți probabil, de o lună Matei merge la grădi. Și îi place, îmi dau seama, chiar dacă nu îmi poate încă povesti. Schimbări sunt mari și mici, nu vreau să ne lăudăm acum. Vă spun doar că aproape am scăpat de scutece, dar ce m-a distrat pe mine cel mai tare a fost faptul că ieri a luat un punct roșu pentru că....a cântat frumos!

Nu, încă nu și-a dat drumul la vorbit, dar dovedește reale calități de cântăreț. E ca o privighetoare, mai bine spus ca o găinușă fericită. Fredonează toată ziua "Ta ta ta ti tu ta ti" cu variațiunile "ba bi bu bi ba ba bi" sau "pu pi pu pu pi pu pi", pe diferite ritmuri sau melodii. Și nu se repetă deloc.

E extrem de haios, voi încerca să îl filmez zilele astea, asta până nu se apucă de vorbit/cântat pe bune.

Am o singură problemă cu grădi, pe care sper să o rezolv începând de mâine. El stătea până acum la program mediu, mânca de prânz iar apoi apăream eu să îl duc acasă. Problema era că la ora două când părăseam noi cu greu locația, Matei era mort de oboseală. Nu știu cum sunt copiii voștri, dar el e foarte greu de gestionat în momentele alea: e încăpățânat până la absurd, mârâit și plângăcios fără motiv.

Așa că am hotărât să nu ne mai chinuim aiurea în fiecare zi: de mâine va rămâne să doarmă acolo. Nu va fi prima oară, au mai fost câteva ocazii(puține) când l-am lăsat să doarmă acolo pentru că nu am avut încotro și a fost în regulă.

Acum sunt curioasă cum va reacționa la permanentizarea acestei situații, sper sincer să fie în regulă.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Pofte

În cazul meu, poftele de gravidă se manifestă ciudat. E ceva vizual, aș spune. Nu pot nicicum să ignor rețetele de mâncăruri care îmi ies în cale. Și o fac des, ținănd cont de faptul că în blogroll-ul meu se găsesc mai mult de o duzină de link-uri de experte absolute în ale bucătăritului.

E momentul să fac o precizare, pe care cred că am mai făcut-o și cu alte ocazii: nu sunt o expertă, nici măcar în liga a doua nu m-aș putea înscrie la bucătărie. Dar acum nu mă pot abține. Nu să mănânc, să gătesc. Sunt de-a dreptul fascinată. Parcă șoricelul din Ratatoille pune stăpânire pe mine și mă arunc plină de curaj printre cratițe.

Simt că-mi lipsește experiența, dar beneficiarii mei sunt foarte îngăduitori cu mine și îmi încurajează încercările ciudate.

Două isprăvi care au ieșit binișor voi menționa acum: cheesecake cu vișine de care am citit aici și o rețetă de paste cu pesto făcut cu alune de pădure pe care nici nu mai știu pe care blog al găsit-o. Mulțumesc Bogdana pentru inspirație!

Tarta mi-a ieșit de nota opt, mi-ar fi plăcut ca brânza să fie mai fina, mai omogenă..

Sper că până la sfârșitul acestor nouă luni să ajung și eu măcar în liga-ntâi cea mică.




marți, 2 noiembrie 2010

Vești proaspete

Încep această postare cu un gând bun și felicitări Siminei pentru noul Bădică, pe numele lui Toma. Aștept și eu cu nerăbdare poze și vești proaspete de acolo:)

Și în ograda mea s-au întâmplat ieri lucruri pe care vreau să vi le împărtășesc degrabă.

Vă spuneam nu demult, că în proporție de 90 la sută, bebe din burtică e fetiță. Ei bine, ieri am fost la morfologia fetală de semestrul doi și am aflat cu certitudine că va mai veni un băiețel:)Care e frumos și sănătos, la fel de zgubilitic ca Mateicelmic. Are 410gr și are data de livrare pe 11 martie, vârsta biometrică.

Voi scrie și aici răspunsurile la întrebările pe care le-am primit de când am aflat vestea: ...Nu, nu sunt dezamăgită, nu văd de ce aș fi. Cum spuneam, iubesc surprizele pe care mi le rezervă soarta!

...Nu, nu îmi voi da copilul la balet, numai dacă va ține el morțiș să facă asta.

...Nu, nu aveam încă un nume de fetiță și voi evita nume de genul Mădălin, Loredan, acum că știu sigur că e băiețel...

...Nu, nu cred că băiețeii sunt mai răi și mai greu de crescut.

joi, 28 octombrie 2010

Încă o premieră

Prima lui petrecere oficială la grădi, cea de Halloween bineînțeles, nu a fost chiar un succes. Pentru noi adică. Pentru Matei.

Dar îl înțeleg întru-totul: loc mare, foarte mare; o mulțime de necunoscuți îmbrăcați mai mult decât dubios; tati-vampir; într-o sală se dansa, în una se cânta; dovleci în flăcări; copii îmbrăcați dubios; saltea de țup-țup; masă de biliard; educatoarele de la grădi îmbrăcate dubios...voi ați înțelege ceva din toate astea?

La anul va fi sigur mai bine, suntem convinși.

Acum, din punctul de vedere al nostru, al adulților, petrecerea în sine a avut multe lucruri bune: mi-a plăcut mult faptul că toată lumea a luat treaba cu costumatul foarte în serios: conți, super-eroi, gheișe, pirați, chiar și întreaga Adams Family.

Din costumul de Mickey (destul de drăguț) ales special fără nici un nasture, Matei a vrut să poarte doar urechile, preț de cinci minute. Atât.

Onoarea familiei a fost salvată însă de tati, care s-a simțit foarte bine în ipostaza de vampir...

LE Mai multe poze aici.









LinkWithin

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin