Am avut așa ceva: se făcea că sunt anunțată de maternitate că s-a făcut o greșeală, că puiul meu nu e de fapt al meu, că trebuie să fac schimb de copil cu alții. Și au venit și am făcut schimb. Cred că niciodată nu m-am simțit atât de sfâșiată într-un vis. A fost super-ciudată senzația, pe copilul nou am simțit că îl iubesc din start, dar pe celălalt și mai mult.
Oribil. Sper să nu se întâmple asta nimănui, nici măcar în filme.
Și când te gândești că totul a pornit de la niște discuții apropo de ochii albaștri a lui Pavel...
Mi se pare fascinantă însă capacitatea noastră de a iubi, la ce cote amețitoare ajunge într-un timp scurt...
2 comentarii:
Am vazut un film de genul asta, facut dupa un caz adevarat dintr-o maternitate australiana.
Si eu am temerea asta nebuneasca
hey, visele sunt vise... ;)
Trimiteți un comentariu