E neuronul meu, paralizat de canicula asta. Iarăși îmi doresc să plec din țară, în una nordică, fără călduri. Sau poate m-aș mulțumi cu o emigrare dincolo de Carpați. Hm.
Cum ce-am mai făcut? Am distrat copiii, că suntem cu ei acasă, fără de grădi. Fun, fun, fun.
Da, îmi spun din nou, sunt mai puternică decât aș fi crezut. Și mi-au murit lăudătorii.:)
Vești. Am intrat cu Matei, în perioada întrebărilor grele. Întrebări de tipul: "Cine l-a făcut pe Doamne Doamne? Moș Crăciun?".
Și încă una, zen style:
"Mami, nu știi că și moliile au mămici și tătici, care plâng după ele? Nu le mai omorî!"
5 comentarii:
ahaha, eu gândesc la fel în privinţa multor fiinţe cu nişte excepţii pe lista cărora (o scrisesem şi m-am enervat!) se află şi moliile.
dada Monica! Moliile si tzantzarii... dar acuma eu am interdictie, ca nu vreau sa ii explic treaba cu exceptia de la regula, ca se duce totul pe apa sambetei.
Sa-ti zic ca eu m-am apucat sa pun piscina in sufragerie? :)) rasu' plansu', cu apa pe parchet, cum zici... de vis!
Cat de draguti sunt ei, cred ca se distreaza maxim si iti fac picioruse de apa prin toata casa
Tare aia cu moliile care au mamici tatici :D
Trimiteți un comentariu