Iupii!
În sfârşit am reuşit să mă conectez la realitatea virtuală...Nu am avut probleme cu internetul, ci doar a devenit cam complicat să găsesc timpul să o fac.
Simt că am scăpat chestii, îmi făcusem un obicei din a vedea zilnic ce mai fac ceilalţi pitici şi mamele lor. Aşa că am parcurs pe nerăsuflate post-urile despre diversificare, înţarcare, bio-food şi celelalte.
Şi m-am simţit un picuţ mai bine...
Hmmm.
Am ajuns oare dependentă de blog şi lumea lui?
Cam aşa arată.
Chiar dacă nu sunt eu aşa o mare comentatoare, să ştiţi că vă cam citesc.
Am căutat evident, o explicaţie la noua mea dependenţă, să o transform în ceva total benefic. Cam asta tindem să facem cu fiecare dintre ele.
Şi de ce nu ar fi?
Poate pentru că ar fi mai util dacă m-aş odihni în timpul ăsta...sau să mai fac o ciorbă, să mai calc o haină...
Şi iată scuza mea: dintotdeauna am fost extrem de sociabilă, cu cârduri de prietene, zeci de cafele şi discuţii. Am nevoie de lume, de prieteni, de poveşti.
Acum însă, universul meu s-a cam restrâns. Mărturisesc că nu mă mai simt în stare să port o conversaţie aleasă, despre subiecte generale. Ajung inevitabil la scutece, premergătoare, alăptat, febră...Şi mi-e teamă că devin plictisitoare pentru cei care nu se învârt în aceeaşi galaxie maternă.
Concluzia pe ziua de azi: am nevoie de voi şi de poveştile voastre, de părerile, de încurajarile voastre. Sunt dependentă de ele.
10 comentarii:
La fel am patit si eu.
Si cu lipsa unor persoane care sa vorbeasca aceeasi limba cu mine (chinuri si probleme pre si post natale)...
Dar si cu zilele in care nu apuc sa pun mana pe tastatura... Tocmai ce m-am reintors si eu la vechile obiceiuri, si cand am citit ce au mai facut fetele, am simtit ca am fost plecata o vesnicie :)
Dar, asta e... La prima categorie, am schimbat gasca, cu una din aceeasi galaxie cu mine, iar a doua categorie s-a transformat intr-un resolution pe anul asta :)
mda, stiu exact ce vrei sa spui. totusi, partea plina: macar cu blogurile am impresia ca fac si eu parte dintr-o comunitate oarecare, ca ma intelege cineva, ca mai trece cineva prin ce trec eu. mananca mult timp, dar ajuta la moral. mai mult decat ciorba.
@Raluca: eu recunosc. Am devenit dependenta de internet, de blog si de povestile de-aici. Oriunde m-as duce sau ce as face, cum am timp hop pe blog. E cam nasol zic eu, insa asa de bine ma simt....
Hop si eu! Mai e nevoie a va zic ca subscriu la ceea ce ati scris voi? Doar am avut si eu niscaiva temeri si intrebari referitoare la acelasi subiect la un moment dat, chiar materializate intr-un articol. Si am ajuns si eu la concluzia ca sunt blog addicted ... nu-i insa rau deloc!
Vara mai ai genul asta de conversatii prin parc, cu mamele, bunicile, bonele...iarna ai netu'! Traiasca!!!
Aveti dreptate! :))
Si mie mi-a lipsit lumea virtuala cu voi in perioada cat m-am deconectat de la internet, la figurat, pt ca n-am avut timp, sau mi-am impartit timpul exclusiv cu ai mei, in familie.
Si acum ma tot chinui sa pun pe hartie si blog pozele si povestile din perioada cat am lipsit ... :)). De citit, am recuperat deja. :)
@Bogdana-citit/plăcut rezoluţia ta. Mult succes cu ea! Ader şi eu la ce spui tu acolo.
@capreleirinucai - ai pus punctul pe i mai bine decât mine. cred că este într-adevăr vorba despre nevoia de a aparţine unei comunităţi.
@all of U - să o ţineţi tot aşa!
de aderat la ele e taare usor... uite-ma pe mine de ex.. deja am calcat stramb :) ce-i drept cu ceva light (intretinerea tenului meu) dar stii cum e vorba "azi un ou, maine......"
cred ca trebuie sa mi le spun infiecare dimineata in fata oglinzii... poate asa merge :))))
Este o dependenta placuta si inofensiva. Poate chiar benefica pe alocuri :)
we miss you....
in caricatura aia suntem eu, sotul meu si baby-schmoo peste vreo 3-4 ani....
deocamdata ma amuz...
Trimiteți un comentariu