joi, 20 august 2009

my coloured way

A inceput ca o zi pe gustul meu. Soarele mă pândea din spatele norilor şi ceva mai mult decat o adiere împrospăta aerul. Am mers cu metroul până la Charles de Gaulle, unde aveam programată o întâlnire matinală. Matinal, să ne înţelegem, înseamnă ora 10.
Atent să nu-mi rup pantofii prin şantierul neaoş al unei străzi cu nume exotic (Uruguay), n-am băgat de seamă decât pe drumul de întoarcere o vitrină cu tot felul de lucruri proaspete şi colorate. Oarecum intrigat, m-am decis să intru.

Spre mirarea mea, din spatele galantarului plin cu salate de crudităţi, de fructe, tabule şi humus, un domn jovial cu piele măslinie, dinţi de un alb strălucitor şi şorţ imaculat mi-a adresat un "Good morning, Sir!" care m-a zdruncinat niţel. Am înţeles rapid că e o formulă de politeţe şi că mă aflu în ceea ce părea un deli: salatele se prelungeau atent în galantar cu mici casolete cu taboule, humus şi alte specialităţi necunoscute. Pe partea cealaltă, culorile explodau de-a binelea în două frigidere pline ochi cu sucuri naturale, care păreau a fi aduse special de undeva de unde oamenii încă îşi prepară sucurile din fructe.

În capăt mă aştepta casa de marcat, aproape complet mascată de pacheţele cu biscuiţi şi punguţe cu rahat, curmale şi alte dulceţuri. Din spatele ei, o doamnă cu bonetă albă şi părul atent strâns m-a privit deosebit de amabil, cu ochi albastri blânzi de după ochelarii de vedere. Mi-a luat cu maximă atenţie salata de crudităţi şi cea de fructe pe care le comandasem de la domnnul amabil, a primit banii şi la final mi-a plasat bucuroasă în sacoşă un măr mic, mai mult verde decât roşu. "Din partea noastră!". Aproape buimac, m-am intors cu un mulţumesc şi la revedere pe buze, când domnul străin mi-a servit o nouă porţie de jovialitate: "Goodbye, Sir! And have a great day!".

Paşii mă purtau pe pilot automat spre gura de metrou, în timp ce reflectam la ce mi se întâmplase. Scot mărul din punguţă şi muşc puternic, nu-mi vine să cred cât de parfumat e. Aş fi vrut să anunţ toţi morocănoşii din oraş de existenţa vitrinei colorate, dar nu eram sigur cum se numea, reţinusem în grabă doar MY WAY. Lasă, găsesc eu o cale.

I'm having a great day!

3 comentarii:

bp spunea...

ce terapie fantastica! de asta e bine sa traim in tara asta, ce e firesc pentru altii, e fabulos pentru noi (pentru unii dintre noi :)) stiu si eu niste locuri din astea, culmea, tot tinute de arabi. sentimentul de buna-dipozitie, urmare amabilitatii lor, se transforma intr-un fel de ingrijorare :oare cit o sa-i tina pina li se face lehamite ?

Tea spunea...

Poate ca trebuie sa va mutati in Floreasca, after all. Noi va asteptam :D

Zu spunea...

Aaaaaaaaa, imi tot propun sa ajung acolo, de cand am citit asta http://www.stiupecineva.ro/2009/05/care-face-sendvisuri-salate-si-shake.html si acum citesc si aici, pffff :-))

LinkWithin

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin