Ei 2

Din vacanță. Cadre, nu vorbe. De fapt și mici explicații, acolo:)

Așa comunica bicicleta din față ( Ștefan) cu bicicleta din spate (eu). Super-util. Am găsit și un filmuleț cu traseul pe care il faceam aici

După un traseu greu pe dealuri și prin pădure, am ajuns în Meșendorf și am eșuat la primul ABC pentru o înghețată.

La Bunești, ne pregăteam să mergem la Viscri

Viscri

Nu are rost sa vă spun unde. Nu?:)

În cort se doarme taaare bine.

Archita - singura pana. A mea.

La piscina din campingul de la Sighișoara

Daia - foarte amandonată biserica. Trist locul. Sentiment ciudat.

Daneș - o mini - fermă a animalelor. 

Mălâncrav - cel mai frumos loc

În curtea noastră personală de la Mălâncrav (am închiriat o casă cu totul - 160 de lei/zi)

La Copșa Mare

Tot acolo

La Richiș

În celălalt camping unde am stat, la Blăjel, un camping în care noi eram singurii români, în rest olandezi, nemți, polonezi:)

Cheia bisericii din Bazna

 Am adunat atâtea amintiri frumoase, încă sunt sub efectul lor. Pozele astea au menirea să vă facă să ne călcați pe urme:)

Ne-am întors

... am fost plecați de acasă multișor și ne-a fost bine. Ne-am întors și bucureștiul ne-a primit cu - caniculă, cu Oprescu și cu... gălăgie. Nu, nu ne deprimăm încă pentru că venim de la mare (3 zile la 2 mai), încărcați cu energie pozitivă și cu...speranțe de mai bine. Pentru că, după cum știți... sperața moare ultima.

Nu sunt intrată încă în mood de București, de scris frumos și deștept, așa că voi pune poze. Am adunat vreo 7 sute, mă copleșesc, așa că nu le editez deloc. Nu încă.

Cum Unde?... La TIFF!

La Sibiu cu noua trotinetă

În salină la Turda

a găsit UNICA balegă proaspătă

La plimbare, prin centrul Clujului

Căldură mare..

O bijuterie găsită din întâmplare la Cârța, aproape de Sibiu

Tot la Cârța 
 Despre Cârța, aici

In Piața Muzeului - Cluj

Nu mă descurc nicicum cu pusul pozelor, nu pricep ce au făcut ăștia cu blogger-ul...

Unu mai-ul nostru

Postare cu multe poze, ca de scris am tot scris. Tati, sper ca esti multumit de data asta:)

Home Alone

E ultima plantare din toamna asta iar eu mă bucur. Nu mai vreau week-end-uri singură. Mă tot gândesc la soțiile alea de marinari și nu pricep defel cum rezistă.

În fine. Sunt ruptă în paișpe de oboseală, tocmai mi-a adormit și prințul moștenitor. Ar trebui să sar direct în pat, dar parcă nu mi se pare corect față de mine să închei așa ziua, fără măcar acolo cinci minute ale mele cu mine.

Mi-am adus aminte de o treabă din copilărie. O treabă pe care ne învățaseră la cateheză (da, am făcut așa ceva la greco-catolici deși sunt botezată cât se poate de ortodox). Ne-au învățat ca în fiecare seară, când ne punem în pat, să ne analizăm ziua care tocmai s-a scurs. Să îi dăm un rewind și să vedem exact care sunt vârfurile, care sunt chestiile care ies din peisaj. Să ne oprim asupra lor și să vedem ce se poate face cu ele.

Mi se pare un exercițiu extrem de util și de dătător de vise frumoase, iar eu țin foarte mult la calitatea somnului meu, indiferent cât e el de fragmentat și de înghesuit.

Astăzi m-am văzut cu niște fete frumoase. Îmi venea să nu mai plec de la Sala Dalles. Am stat vreo patru ceasuri. Îmi dau seama că iubesc să stau cu oameni la care le place sincer de noi.

Aveam niște ingrediente faine pentru bucătărit, făcusem piața de dimineață, dar evident că nu am ajuns acolo(în bucatărie). Poate mâine.

Uneori, Pavel mi se pare atât de special, încât rămân fără respirație. De Matei nu vă mai zic - cu el descopăr niște nuanțe noi fix acolo unde credeam că le știu deja de toate.

La fermă

Deși e o activitate răsuflată pentru mulți posesori de copii bucureșteni, am ajuns și noi pentru prima oară la "Ferma animalelor", un loc bun de dus copilul, dacă vrei să îl înveți că vacile nu sunt mov ca în reclamele de la tv.

Dintr-o dorință excesivă poate, de a oferi cât mai multe motive de distracție pentru copii, ferma cu multe animale a fost dotată cu un țup-țup imens și cu un bazin cu bile uriașe...Ca urmare, abia l-am convins pe Matei să lase țopăitul și să facă o plimbare în șaua poneiului, activitate pe care nu ar fi găsit-o în celelalte locuri de joacă frecventate on daily basis.

Înainte de plecare și mie mi-a fost spulberată o imagine idilică cu văcuțe păscând pe pajiști verzi la o fermă de lapte( bine - aici era o stațiune zootehnică). Așa credeam eu că sunt crescute vacile care dau laptele-bio mult lăudat, pe care poți să îl cumperi de la dozator... Ei bine, nici măcar un fir de iarbă nu am văzut, iar vacile mâncau mulțumite un nutreț ce mirosea sinistru pentru nasul meu fin de orășeancă crescută la bloc.

M-a liniștit soțul când mi-a spus că pajiști verzi găsești doar la munte, iar vacile văzute sunt niște norocoase, doar trăiesc în aer liber.

Una peste alta, vizita a fost un succes, Matei s-a distrat pe cinste, chiar dacă a plecat de acolo cu imaginea saltelei țupăitoare și nu a căprițelor, iar eu am mai spulberat puțin din vălul ignoranței proprii...

Și niște poze: