"A se folosi cu atentie!"

Pornita sa fie azi ziua aia cu startul la care visez de ceva vreme( da, visezi sa imi incep ziua cu ceva micmic scris pe blog), imi ridic capacul de la laptop... si imi apare pagina de feisbuc. Arunc o privire rapida si ma impiedic de un share a unei prietene virtuale, caruia i-a fost publicata o recenzie pe un site destept la care scriu oameni destepti. Intru acolo, o citesc, ma umplu de bucurie si de admiratie. Dau apoi de un filmulet in care cineva gasise o metoda ingenioasa de a ajuta homlessi.

Din nou ma simt scaldata de sentimente de compasiune, de bine, imi trece prin cap gandul ca astia sunt oamenii care fac lumea mai buna, din nou admiratie. 

O doamna din alt colt de lume face ce mi-ar placea si mie sa fac, isi creste afacerea asa cum mi-ar placea si mie sa imi creasca proiectele(nu, inca nu le pot numi afacere, ci doar idei bune de tot la care trebuie sa muncesti ca sa le ajuti sa treaca de stadiul de idei).

Si inca cateva din astea. 

A, mai am o prietena(tot virtuala), care isi gestioneaza gospodaria perfect. Mancare, curat, copii, totul organizat, asa cum stiu ca un taur ca mine nu va putea niciodata sa o faca, desi mi-ar placea.

E bine sa te inconjuri de lucruri pozitive. De povesti, mai mari sau mai mici, care sa te inspire. Te simti parca mai bine, chiar daca nu ai facut altceva decat sa ridici capacul de la laptop.

Daca totul se termina insa la ora 11.00, cand ti-ai dat seama ca ai trecut de la o poveste la alta pe parcursul a doua ore, te-ai incarcat cu diverse "voi face si eu asa candva", e cam nasol. Seamana putin cu cei care isi traiesc viata in fata televizorului urmarind cum altii isi traiesc viata.

Daca insa, dupa ce dai o tura scurta acolo, pui mana si scrii si tu doua randuri, parca e mai bine.

Hai, gata. Va las. Fug la bazin putin, inainte de treaba.

ps Nu am gasit diacriticele la laptopul asta. Scuze. Nu se va mai repeta.

Pe-o gură de Rai

A trecut o săptămână de când m-am întors... parcă din alte vremuri, din altă dimensiune, una în care se șade în jurul focului, se spun povești cu oameni curajoși și se merge în sunet de potcoave.

Mi-a trebuit ceva până să mă apuc de scris aici, pentru simplul motiv că n-am știut ce vorbe să potrivesc... Simțeam că oricum aș alege, îmi va fi tare greu să împărtășesc starea acelor zile petrecute într-un loc tare frumos, cu oameni frumoși... și cu aparatul de fotografiat. A fost o cură intensivă de bine, de încărcat baterii, de mers la origini, acolo unde clipele se-aștern întotdeauna după bunul lor plac, fără grabă, fără vreo noimă de-a noastră, a puilor lui mâine cel atât de îngrijorător. A fost o cură de AZI, chiar dacă am vorbit și ne-am uitat mult la cum a fost IERI pentru ei...

Ați simțit vreodată gustul istoriei ieșită din manualele atât de anoste și neiubite pe care le-am cărat zi de zi la școală? E fix gustul pe care îl simte Pavel când vede pentru prima dată cum se formează curcubeul în ciobul aruncat neglijent pe marginea drumului. E visul cu vrăjitori buni și animale rare pe care-l are Matei la cinci dimineața și pe care mi-l desenează apoi pe prima foaie întâlnită, de frică să nu se piardă în vuietul  .

Știți că am întâlnit un dac? Unul adevărat, pe care l-am recunoscut după povești, nu după straie, un dac ce știe mersul lucrurilor, și mai mult decât atât, știe să citească urma timpului. Am călătorit împreună, la Blidaru, Costești și Sarmisegetuza, am ascultat, am văzut lucruri care nu mai sunt, dar care am lăsat urme - în mine, în tine, în noi cei de aici... Vă spun cum se numește - Mugur Pop - și vă doresc sincer să aveți ocazia să-l ascultați vreodată.

... Vorbe scrise după Tabăra de Fotografie și Legende Dacice "Călare în Carpați" - un eveniment organizat de Foto Union, Dacia Plant și Asociația Descoperă Natura.

Mult frumos

De fapt azi e ultima zi din Săptămâna Alaptării. S-a scris mult și frumos, așa că am decis să adun toate linkurile dragi laolaltă, așa ca să le am în caz de nevoie, dacă vreodată îmi va cere cineva ajutorul:)

Așa, fără nicio ordine: De la Mamițuni - aici "... Contrar celor scrise pe unele postere, alăptarea nu e un act. E un proces. Unul din cele mai naturale, desigur - dacă nu chiar cel mai - dar nu e act. 
Nu e un odată şi gata - sau un acum şi gata, masa asta şi gata, e o transformare totală. Transfigurare sublimă - sau, după caz, derută înspăimântătoare."

Paula aici "... E iarasi retrograd sa mai batem apa/ laptele praf in piua despre cat e de la fel sa dai biberon, liberator sa fii mama cu sfarcurile turgente si odraslele sanatoase tun cu stampila "lilupil unu" si "filumil doi" pe ele, odraslele."

Draga de Zoozie aici - "... Maternitatea nu chinuie și nu îndobitocește, nici nu îți epuizează mijloacele financiare. Maternitatea te reinventează și îți deschide perspective pe care nici nu le-ai visat." 

Olandezul Zburător - aici. "...  Am trăit şi eu, la fel ca bunica, mătuşa şi verişoara mea, în primul an, bucuria râsului cu sânul în gură, a muşcăturilor jucăuşe, am sărutat cu drag picăturica de lapte care se scurgea din guriţă. "

Gabriela aici "... Poate ca da,nu e pentru oricine.Poate ca trebuie sa ti se si potriveasca.Poate ca trebuie sa te rupi cu totul de prejudecati si inhibitii legate de propriul corp.Poate pentru ca sunt eu asa hippie si as putea umbla toata viata cu pletele si sanii in vant si copiii agatati pe acolo fara sa ma sinchisesc de nimeni.Pentru ca nu ma prea intereseaza ce crede lumea (despre mine in general,nu doar despre sanii mei lasati).Pentru ca sunt convinsa ca alaptarea nu iti scade stima de sine si nu te face sa devii o vaca(in schimb mancarea proasta sau lipsa unei vieti outside the box ,da).Pentru ca sanii lasati si vergeturile sunt pentru mine “trofee de razboi” si am invatat sa le accept si sa traiesc cu ele."

Mariamirabela - aici "... Si ne intoarcem la inceputuri: nimic nu dureaza o vesnicie, iar alaptarea nu face exceptie. Faceti sa va fie draga, restul sunt motive. Pentru unele de a merge mai departe, pemtru altele de a se opri. Alaptarea este bucurie."

Degețica - aici "... Pe mine, alăptatul m-a făcut ceea ce sunt acum.
M-a întărit și m-a cizelat în același timp."
O poveste mai specială, cu un filmuleț de îți dau lacrimile aici "... Nu-ţi fie teamă de aparenta fragilitate a copilului sau copiilor tăi. Oferă-i bebeluşului tău dragostea ta, mirosul tău, vocea ta… ajută-l să simtă că-i eşti aproape, că lumea în care a venit e frumoasă, că lumea voastră va fi securizantă şi plină de afecţiune şi iubire! Oferă-i laptele tău… e darul cel mai de preţ pentru a-l ajuta sa crească şi să prindă puteri, alături de dragostea ta necondiţionată!"
Ta-su și a lui superbă comparație:) aici.
O postare superbă, a la MoniQ aici - "... Pentru că zicem despre ea că e grea atunci când disturbă un confort artificial construit in jurul unei patologice lipse de interacţiune."
Raluca - aici cu multe multe link-uri foarte utile "... Chiar ajungem sa credem ca atunci cand optam pentru formula, e alegerea noastra, nu a societatii consumeriste si misogine? Si ca avem dreptul de a face aceasta alegere, chiar daca e in detrimentul unei alte persoane?"
Mai e și Sakura aici sau aici, sau aici.

Povestea mea, a noastră, (îmi) promit să o scriu cât de curând... Deocamdată încerc să fac față onorabil năzdrăvăniilor lui Pavel. Hai, pa! Fug să salvez pisica. O paște o baie în acvariu.

Lupoaica cu puii

Un inconvenient (singurul dealtfel) al faptului că sunt fotografa casei este că rămân mereu pe dinafara, fără poze cu mine și nu făcute de mine.

Așa că, de 8 martie, mi-am făcut un cadou: am mers să mă trag în chip la Foto Union.
Proiectul lor probabil îl știți, e fratele celui cu portret de familie pe care l-am ratat.

Ne-a plăcut acolo, băieții (Cristian Șuțu și Radu Bădoiu) sunt realmente simpatici. Au reușit să-mi creeze impresia cum că aș fi specială, nu doar una din multele fete (peste 400) care le-au trecut pragul în acele șapte zile de proiect la finalul cărora am aterizat și noi, în prag de seară. O capacitate rară, dar atât de importantă pentru un fotograf. Deci, numai gânduri bune și un mare mulțumesc!

Rezultatul e mișto, așa cum mă gândeam că va fi. Sunt încântată de felul cum arăt la venerabila mea vârstă, după două nașteri.:)

Un Sir

Dacă vă sună cunoscut numele lui dar nu știți de unde să-l luați, vă ajut eu:) De aici.

Pentru că îmi place atât de mult speech-ul lui, dar pentru că știu că e greu să convingi pe cineva să se uite la ceva lung de 18 minute, am re-scris câteva din lucrurile care mie îmi plac mult de tot.

"Întâlnesc tot felul de oameni care nu se bucură de ceea ce fac. Ei pur și simplu merg prin viața lor descurcându-se cu ea. Ei nu au o mare plăcere în ceea ce fac. Ei o îndură, în loc să se bucure de ceea ce fac și așteaptă să vină week-end-ul.

Este greu să inovezi, deoarece asta înseamnă să faci ceva ce oamenii nu pot face ușor, în majoritatea cazurilor. Înseamnă a contesta ceea ce oamenii nu pot face ușor, în majoritatea cazurilor. Înseamnă a contesta ceea ce este considerat indiscutabil, lucruri despre care noi credem că sunt evidente.

Marea problemă pentru reforma sau transformarea este tirania bunului simț - lucruri despre care oamenii gândesc

Cealaltă mare problemă este conformitatea. Am construit sistemele noastre educaționale pe modelul de fast-food...unde totul este standardizat. Și ne îngreunează spiritul și energia așa cum mâncarea de la fast-food ne golește corpurile fizice."



Please enjoy! I really did.

Home Alone

E ultima plantare din toamna asta iar eu mă bucur. Nu mai vreau week-end-uri singură. Mă tot gândesc la soțiile alea de marinari și nu pricep defel cum rezistă.

În fine. Sunt ruptă în paișpe de oboseală, tocmai mi-a adormit și prințul moștenitor. Ar trebui să sar direct în pat, dar parcă nu mi se pare corect față de mine să închei așa ziua, fără măcar acolo cinci minute ale mele cu mine.

Mi-am adus aminte de o treabă din copilărie. O treabă pe care ne învățaseră la cateheză (da, am făcut așa ceva la greco-catolici deși sunt botezată cât se poate de ortodox). Ne-au învățat ca în fiecare seară, când ne punem în pat, să ne analizăm ziua care tocmai s-a scurs. Să îi dăm un rewind și să vedem exact care sunt vârfurile, care sunt chestiile care ies din peisaj. Să ne oprim asupra lor și să vedem ce se poate face cu ele.

Mi se pare un exercițiu extrem de util și de dătător de vise frumoase, iar eu țin foarte mult la calitatea somnului meu, indiferent cât e el de fragmentat și de înghesuit.

Astăzi m-am văzut cu niște fete frumoase. Îmi venea să nu mai plec de la Sala Dalles. Am stat vreo patru ceasuri. Îmi dau seama că iubesc să stau cu oameni la care le place sincer de noi.

Aveam niște ingrediente faine pentru bucătărit, făcusem piața de dimineață, dar evident că nu am ajuns acolo(în bucatărie). Poate mâine.

Uneori, Pavel mi se pare atât de special, încât rămân fără respirație. De Matei nu vă mai zic - cu el descopăr niște nuanțe noi fix acolo unde credeam că le știu deja de toate.

Proudly Presenting...

Asta ca să o citez pe Corina, una din piesele de bază în organizarea acestui frumos flash-mob la care am participat:)

A fost în mall, a fost vineri seara, am dansat salsa. Promitem că altădată o să o facem și mai lată:)



Chiar dacă nu suntem f vizibili, garantez că am fost și noi acolo și ne-a plăcut la nebunie! :)

Unele altele

Recomandarea zilei, mai bine spus a lunii: acum două săptămâni am făcut prima comandă la Coșul de legume.

Eram curioasă foc ce gust poate avea rucola autohtonă, noi fiind mare fani rucola-de-supermarket, că de alta nu am găsit pe la piață.

Și am fost fidelizați total. E genială rucola de grădină! Ca să nu mai spun cum e salata crescută în bătaia vântului. Altă culoare(e tot verde, dar altă nuanță, evident:)), alt gust. Și credeți-mă, abia aștept roșiile!... și dovleceii...și mazărea... și fasolea verde!

Da, sunt puțin mai scumpe decât la piață, dar vă spun sincer, chiar merită. Nu poți să te aprovizionezi exclusiv de la ei, nu au toate sortimentele, dar să îți completezi mesele cu ceva sigur natural/organic/bio, merită.

Bun, astea sunt unele. Altele se referă la faptul că ne așteaptă o mare aventură: o excursie la Cluj cu trenul, cu doi copii și nicinuvreausămăgândesc câte bagaje:) Asta pentru că e acea perioadă cinefilă a anului, deși pentru mine va fi doar aerul de festival. Că despre vizionat filme nu prea poate fi vorba. Vă spun sincer, chiar mi-ar face bine o petrecere așa cum numai la TIFF poți vedea...

Și încă una: uriașul-Pavel e la fel de vorbăreț ca și ceilalți membri ai familiei - gângurește atât de melodios că mi se umple sufletul de încântare, poate voi reuși cumva să îl și filmez ca să vă arăt și vouă!




Și Ștefan, așa cum era când ne-am cunoscut:)

Sabotaj!

Da, el e vinovatul - Mickey, noua pasiune a lui Matei.

Așa s-a gândit el să intervină în toiul shooting-ului meu și să îl convingă pe Max(invitatul zilei) să lase prostiile și să se uite cu el la un episod din Clubul lui Mickey - Misca Musca Mickey Mouse!

A fost foarte dezamăgit să descopere că prietenul lui nu îi împărtășește pasiunea și că nu știe să spună formula magică, oricât de mult a încercat el să-l învețe.

Începutul ăsta de an a fost unul fructuos pentru Micul meu studio, iar burtica mea nu m-a împiedicat deloc să îmi primesc oaspeții. Așa că, dacă vă întrebați, treaba merge în continuare, vă aștept cu drag să facem poze frumoase.

Blogosfera noastră de mămici

Când m-am hotărât să îmi urmez visele și să-mi deschid studioul știam că nu va fi ușor. Mă gândeam că vor fi și momente grele, dar ce nu bănuiam e faptul că voi întâlni numai oameni faini. Fără excepție. Și fără exagerare.

Ultimele două vizite au fost și ele speciale: două mămici deja cunoscute în blogosferă, fiecare cu comoara ei. E vorba de autoarea blogului "Adelle" și a magazinului on-line a cărui mare fan sunt și eu "HipHip" și de mămica Degețicii, Maria- cea care se pregătește pentru o maare schimbare, pe care ne-am dori-o multe dintre noi probabil:)

Nu pot să vă spun cum a săltat inima în mine când am citit feed-back-ul în urma vizitei la mine aici!

Nu pot decât să vă mulțumesc pentru faptul că v-ați gândit să treceți pe la mine, să ne cunoaștem personal.

Micul studio nu doarme

Cu toate evenimentele recente și cu canicula de care m-am tot plâns, nu am mai spus aici ce vizite am mai avut la micul studio. Devine din ce în ce mai distractiv cum un fotograf cu burtă face poze la alte burtici și pitici. Eh, burtica abia acum intră în peisaj, ce-i drept...

Să luăm pe rând oaspeții de seamă: Răzvan și Bee ai fost extrem de inspirați când s-au gândit să le facă un cadou mișto părinților - proaspeți bunici de ziua lor. Urmarea a fost shooting-ul cu cei mai mulți participanți pe care i-am avut la noi în studio. Și cu ocazia asta am descoperit că micul meu studio poate fi extrem de încăpător.





Mai țineți minte când povesteam cum îmi doresc și niște vizite feminine? Ei bine, lucrurile s-amu mai echilibrat, odată cu venirea lui Maia și-a lui Leia, două fetițe fix de vârsta lui Matei:





Nu pot să nu vă povestesc și de Mara, care tocmai și-a serbat ziua de naștere împreună cu sora ei proaspăt botezată, Miruna:





Și la final vă mai invit odată cu drag la noi!

Tătic de pus în ramă

Ca urmare a unui concurs pe Ziarul Copiilor, la care din păcate nu s-au prea înghesuit participanți, l-am întâlnit pe Luca și pe ai lui frumoși părinți cu care ne-am distrat de minune în micul studio.

Părerile celor care ne trec pragul mă surprind plăcut de fiecare dată. Iată ce îmi scrie Teodora, mamă de Luca - copil frumos cu ochi albaștrii:

" Am plecat de acasă spre micul studio tare neîncrezători și cu inima cât un purice...nu știam dacă piticul va sta la pozat și eram hotărâtă ca eu să nu apar în poze pentru că nu sunt fotogenică...dar când am pășit pragul micului studio ne-au întâmpinat un botic dulce și somnoros de băiețel împreună cu zâmbetul cald al mamei lui și un motan tare simpatic...lucrul acesta a făcut să ne destindem din prima.
Pe lângă faptul că Luca s-a distrat nebunește cu balonașele de săpun ,eu și tati ne-am simțit excelent,iar pozele au ieșit super! A fost prima experiență de acest gen, în "trei" și cu siguranță nu va fi ultima!"






Vom mai încerca și pe viitor să organizăm astfel de concursuri, am descoperit că datorită lor poți întâlni oameni frumoși de tot.