Voi cum aţi petrecut?
Noi în miros de oţet. Da, aţi auzit bine. Oţet, de la şosetuţele lui Matei. Ca să îi scadă febra.
39 cu 7.
De revelion.
Nu că am fi avut vreun plan. Dar nici aşa, zău...Şi ne-a ţinut aşa, fără vreun alt simptom de boală, până ieri pe înserate.Am sunat bineînţeles pediatra, la cumpăna între ani, nu ca să îi urăm alea alea, ci ca să o întrebăm ce să facem. Era la munte, la o cabană, fără semnal de vorbit, doar cu sms-uri. Bune şi alea.
Trei zile şi trei nopţi a permutat între 39 cu 5, 38 cu 7, 37 cu unu. Masurat electronic la poponeaţă, deci cu juma' de grad mai puţin... Dar totuşi, cam mult. Am chemat pe altcineva să îl asculte la plămâni, să-i verifice amigdalele, să vadă dacă nu îi apare vreun dinte pe care noi l-am ratat, deşi am folosit lupa... Un pic de roşu în gât şi o mică umflătură la gingie.
În rest nimic. Şi după trei zile şi trei nopţi, a trecut.
La fel cum a venit. Pâş pâş.
Poza e făcută după un somn de trei ore reparator...la final de boală.
Şi să răspund la întrebarea pusă de Dragoş, la care aveam o restanţă de anul trecut, dacă nu mi-ar fi frică, mi-aş căuta un job în domeniul meu, adică pe foto. Şi iată fricile: Că nu stau bine la capitolul dotări. Că nu e loc pentru mine, un no name, pe piaţă. Că am ratat startul, trebuia să o fac de mai demult. Că nu sunt suficient de bună...
Şi încă ceva. Dacă nu mi-ar fi frică, aş face un al doilea bb, chiar acum. Dar mi-e frică că nu aş face faţă situaţiei, că nu m-aş descurca cu doi mici urlători..Cel puţin nu încă. Să mai crească Matei puţin.
Recunosc, sunt plină de frici. Mai mari sau mai mici. Şi mă lupt cu ele. Poate că nu destul.
4 comentarii:
un start poate fi creat oricind. nu stabileste nimeni o limita de virsta petru a te alinia la start, si oricum esti foarte tinara. ce zici de cei care isi schimba profesia la 50 de ani ? eu zic sa te aduni un pic si daca nu in viata asta, atunci cind ?!
si ca un fel de minima consolare, si noi o tinem de la cumpana anilor pe febra, tuse continua si respiratie greoaie, ba chiar am facut si o vizita la urgente. in sensul ca nu tb sa-ti faci planuri cind ai copii mici.
Copiii cresc, o sa uiti (din pacate), cate sosetute ai udat cu otet. Cu al doilea e mai usor, ai sa vezi, curaj!
La mulți ani și sper că ați trecut de febră și răceală cu bine!
Fricile trec sau se înfruntă, majoritatea cel puțin, să rămâneți fără ele pe anul ăsta!
Hey, Raluca :)
Prima ta frica imi aduce aminte de o fata speriata din provincie, studenta in anul intai la poli, la o facultate precum calculatoare, pe vremea cand salile de curs erau atat de friguroase ca iarna de afara doar te amortea in drum spre scoala si pixurile desenau mecanic din manusi circuite si tranzistoare.
Atunci am aflat ca bagajul meu de cunostinte tehnice era unul de marimea unui portmoneu si ca in fata unei probleme noi nu gasesc o solutie atat de eficienta si rapida ca "restul". Asa ca in loc sa ma apuc sa invat sa tin pasul, am lasat-o pe tanjeala. Asta pana in anul 3 cand a revenit magia ce ma atrasese la politehnica. Si am realizat ca sunt cu inca douazeci de ture in urma.
In momentul de fata, desi am ratat startul, lucrez in it si sunt in continuare cu mult in urma... dar citesc mult, imi doresc ca ziua sa aiba minim 37 de ore si ca in trecut sa nu-mi fi fost teama ca nu sunt in stare sa ma ridic la nivelul altora, sa fi stiut ca exista loc pentru mine si dotarile mele ne-exersate.
Asa ca inchei aceasta parabola de viata urandu-ti toate cele bune si zile cu cate ore vrei tu :)
Trimiteți un comentariu