Au trecut deja patru ani de când am venit în Bucureşti şi totuşi am accent. De Cluj.
Mai sunt şi alte lucruri pe care le-am păstrat de-acolo şi de care chiar nu vreau să scap, chiar dacă mi-ar fi, probabil, mai uşor aici.
Vă spun sincer, nu vreau să fiu şmecheră. Nu vreau să fiu mereu pe fază. Nu vreau să merg înainte, fără să mă uit în urmă.
Nu vreau să mă cert cu oamenii, chiar dacă ştiu că am dreptate.
Veţi spune că astea nu ţin atât de loc, cât ţin de caracter. Eu totuşi cred că felul nostru de-a fi, are legătură şi cu locul în care ne sunt rădăcinile.
Iar Clujul e un oraş cu multe urcuşuri şi coborâşuri, aşa că e nevoie să te opreşti, câteodată, să îţi tragi sufletul.
Nu o să fac niciodată comparaţie între cele două oraşe, nu voi face topuri de nici un fel, mi se pare o prostie.
Voi spune doar că îmi e tare drag Clujul. E locul unde îmi încarc cel mai bine bateriile.
Şi iată cum l-am văzut eu de data asta:
5 comentarii:
Esti mortala cu fotografiile astea !!!
Foarte frumos orasul:))
Cu ce dispozitive sunt facute fotografiile, please! E mai frumos Clujul in poze!
Hei, Raluca, nu ține de accent și de caracter, locurile imprimă oamenilor puteri magice și defecte asortate. Am trăit în București muuulți ani, de fel sunt regățeancă, dar prefer Ardealul anytime! Clujul e un oraș tare frumos! Ca și clujenii! :)
@Ceska-fotografiile sunt facute cu aparatul fisheye pe care l-am primit de ziua mea. Cat despre frumusetea Cujului, ea cred ca sta si in ochii privitorului
@alina-ma bucur ca gandim la fel
io iti iubesc accentul! si il adopt si eu uneori :) ca doar imi curge sange de cluj prin vine!
si mi-e dor de oras, de strazi, de oameni, de casa bunicii, de tot!
Trimiteți un comentariu