Povestea e simplă: pentru că nu putem ieşi afară înainte de şase(caldură mare, deh), inventez tot felul de jocuri în doi ca să îl ţin ocupat, pentru că, dacă îl las să îşi găsească singur ceva de făcut, sfârşeşte inevitabil fie cocoţat pe masa din bucătărie, fie cu mâna în wc, fie urcat într-un sertar de la dulap( după ce-a înşirat toate lucrurile din el prin toată casa). Şi să nu vă gândiţi că îl las singur cu orele.
Mă minunez mereu câte poate face în două, hai, poate trei minute.
Staţi, că am uitat de unde am plecat!
Deci jocuri. În casă.
Pentru că am constatat în ultima perioadă o apetenţă crescută pentru locurile strâmte, cât mai protejate, am scos la bătaie un cort, pe care l-a ignorat total acu juma de an, când l-a primit cadou.
Scuzaţi vă rog ţinuta...e de casă...nouă.
5 comentarii:
o, da, si la noi corturile au avut un succes incomensurabil. partea proasta e ca suntem deja la al treilea ...
Oh da! Si noi am servit corturi. De fapt doua corturi, legate intre ele printr-un tunel ... mare distractie a fost cu ele pana le-am strans intr-o buna zi ca-mi ocupau toata camera.
da,da, si la Matei cortul-casuta a avut succes. isi cara jucariile si cartile inauntru si se joaca.
imi place maioul de "tractorist" :-)) e tare simpatic
Succes garantat cu corturile, detinem si noi acelasi cort de care spune Andreea, achizitionat de la quelle.:))))
pup un frumos
si o mamica
:-*
nici noi nu sintem mai prejos. avem si corturile cu tunel, de vreun an, dar nu le-am asamblat inca. in schimb am postat, aparent temporar, o casuta de musama in mijlocul casei, in care ne bagam uneori amindoi, spre disperarea sotului "eu platesc rate sa alergati prin curte si voi va inghesuiti acolo...mai bine luam o garsoniera" :)
Trimiteți un comentariu