Ne-au furat încă o dată căruciorul, acum din faţa uşii, de pe palier, unde stătea în pană de câteva luni. Îmi place să cred că din milă nu ni l-au luat şi pe cel parcat lângă uşa liftului, la parter. La fel ca prima dată, l-am descoperit după câteva zile. Acum era locuit de un puradel, scos la cerşit în faţa unui mare magazin alimentar.
În aceeaşi săptămână, am pierdut o sumă importantă de bani, mi-au căzut pur şi simplu din buzunar. Aţi fi tentaţi să spuneţi că sunt ghinionistă rău.
Ieri după-masă am mai păţit una, s-a dărâmat ditamai comoda din sufragerie, la câţiva milimetri de copilul meu. Nici nu mă pot gândi cât de aproape de o nenorocire am fost. De data asta, e rândul meu să mă consider al naibii de norocoasă.
Iniţial, cînd m-am gândit la cum aş putea povesti toate astea, am fost tentată să intru într-o dezbatere inutilă despre eficienţa organelor de ordine, despre frica de a le cere ajutorul în cazul unui banal furt de cărucior, nu pentru că nu ar fi reuşit să îl recupereze, ci pentru că nu m-ar fi apărat nicicum de eventuala răzbunare a hoţilor. Poate şi pentru că suntem în Săptămâna Mare, mi s-a părut mai util să vorbesc despre o aritmetică absurdă poate şi total nedemonstrată.
Restul, pe Pandora, aici.
2 comentarii:
Totul e bine cand se termina cu bine...
Hristos a Înviat! Sperăm că Sărbătoarea Învierii v-a reîncărcat spiritul cu lumină și energie creativă.
Lavinia Biberi- Edukid.ro (jucarii educative)
Am citit articolul tau din Pandora despre nunti. Este extraordinar! Surprinzi excelent cele mai delicate aspecte - poate cel mai important, faptul ca nunta marcheaza trecerea spre o etapa de impartasire a celui mai intim sine cu celalalt, trecere ce nu poate fi celebrata printr-o schimbare sau ascundere a acestui sine.
Trimiteți un comentariu