miercuri, 12 ianuarie 2011

Stocuri

Chiar dacă acum, a doua oară, așteptarea e altfel pentru că știu în linii mari cam ce va urma, simt că în ultimele zile s-a schimbat ceva. Totul a căpătat o altă consistență, copilul meu a devenit mai real pentru mine, într-un mod ciudat. De simțit îl simt la fel de tare, dar parcă am devenit mai conștientă de existența lui... Are oare sens ce spun?
Cumva, până acum, mă gândeam la el ca la copilul no.2, fratele lui Matei. Acum a devenit pur și simplu "copilul". Nu simt nicicum nevoia să acord numere, să mă gândesc că doi urmează după unu.

Era un lucru pe care nu îl prea înțelegeam până acum, dar pe care nu îndrăzneam să-l vorbesc cu nimeni: cât loc ai să iubești? Mi se părea că îl iubesc pe Matei într-atât, încât cu greu se mai poate strecura cineva acolo... Ei bine, prin nu știu ce magie, mi-am dat seama (am simțit) că lucrurile stau puțin altfel: că cei doi copii nu își vor disputa aceeași felie de iubire, că odată cu apariția noului copil a apărut o nouă felie, doar a lui, pe care nu trebuie să o împartă cu nimeni.

La fel cum Ștefan are locul și felia lui de iubire, alta decât oricare dintre copii.
Și rezerve sunt fără limite.

Și toate gândurile astea mi-au provocat atâta liniște și siguranță că totul va fi bine mai departe... Simt că acum voi ști cum se numește, că îmi va spune cumva numele lui. Greșeam și aici pentru că încercam să găsesc un nume care să dea bine în sintagma "Matei și ....", dar acum îmi dau seama că nu e deloc abordarea corectă, de asta nu am găsit încă răspunsul.

L-am văzut ieri la control. Dormea cu bărbia sprijinită în mânuță. Și doctorul ne-a atras atenția că ochișorii lui se mișcă sub pleoape, semn că visează. Pe bune acum: Oare ce pot visa bebelușii în burta mamei lor? Mi se pare ceva extraordinar, fascinant de misterios... și de frumos.

7 comentarii:

Simona spunea...

Pentru incurajare, iti ofer re-lectura...
http://familiagaina.blogspot.com/2009/07/post-lacrimogen-cu-versuri.html
Nu atat ce am scris, cat comentariile m-au linistit. Si intradevar, mi-am dat seama ca e perfect adevarat, dragostea nu se divide, se multiplica...
http://familiagaina.blogspot.com/2010/08/365.html
Totul va fi super super bine, ai sa vezi! Si din toata situatia, tu vei iesi si mai bogata sufleteste decat ti-ai putut imagina vreodata.
Va pupam!

raluca spunea...

Simona, cum spuneam, am avut un fel de revelatie ca lucrurile stau asa cum apare si la tine pe blog, nu mai sunt deloc ingrijorata! Abia astept ce va veni:)

Delia spunea...

e f frumos, si eu simt si sunt constienta din ce in ce de copilul nostru! abia astept sa ne vedem cu baieteii bine si sanatosi!

Andreea Badran spunea...

Stii ca exista oameni care au amintiri din viata intrauterina? Poate bebe va putea sa-ti povesteasca mai tarziu ce a trait el acolo, cine stie. Nu stiu daca are si amintirea viselor lui, dar amintiri cu siguranta exista.
Si eu abia astept sa va vad in formatia asta, sa-l vad ...
Cred ca ai sentimentul asta si pt ca se apropie din ce in ce mai mult momentul si incepi sa-l constientizezi ca pe ceva din ce in ce mai real. La fel imi aduc aminte ca am patit si eu la Philip. Imi venea sa-i vorbesc in ultima luna, sa-l mangai prin burtica, sa ma legan ca sa-l legan. I know what you mean!

sultana spunea...

suuuper, asta chiar e o veste linistitoare, macar stiu ca daca va fi cazul, una din temeri se va rezolva de la sine :)
desigur, n-am uitat, as vrea si eu sa ne vedem cu "prima ocazie importanta"

diana spunea...

raluca, o sa va fie bine. trebuie sa va fie bine. sunteti prea frumosi ca sa nu aseze lucrurile bine de tot. (pe dinauntru frumosi. bine, si pe dinafara :)) )

mariamirabela spunea...

Raluca, ce mare a crescut bebelusul. Cat mai este, pana in martie? Fa stocuri, stocuri de iubire, le vei imparti si-n somn. Abia asteptam vestea cea mare. Sa fiti sanatosi!

LinkWithin

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin