A crescut, se vede cu ochiul liber și nu ma refer acum la dimensiuni. Bagă tot ce prinde în gură, își întinde mânuțele să apuce orice lucru pe care îl am eu în mână( sticle de apă, ambalaje, cratițe - orice are o urmă de culoare). I le dau, iar el freamătă efectiv de încântare. Nu mai îmi aduc aminte dacă și Matei era la fel, deși am impresia că sunt foarte diferiți în evoluție, în reacții. Degeaba se zice că toți bebelușii trec cam prin aceleași faze, că mie mi se pare zi de zi că pășesc pe tărâmuri neumblate.
Pavel e un râzăcos, un vorbăreț. Și are o privire care hipnotizează - se uită la mine atât de intens, încât mi se pare că știe exact ce e în mintea și sufletul meu. Mi se pare că stăpânește o artă grea de tot și rar întâlnită - arta contemplării. Probabil că bat câmpii, dar momentele în care stam pur și simplu și ne uităm ochi în ochi, fără sa facem nimic altceva sunt ieșite din sfera normalului.
Vă spun - copilul ăsta mă citește!
6 comentarii:
Mie mi se pare ca incepe sa semene cu Matei. Uite, ma uit la a doua poza si il vad pe Matei.
In alta ordine de idei, voi cand mai ajungeti prin parc? Ne e dor de voi!
AWwwwwwww... e ataaaaat de draguuutz !!!!! SA VA TRAIASCA SI SA CREASCA MARE-MARE si SANATOS-SANATOS ! :X
Frumos foc micutul. Sa va traiasca amandoi, sa va bucurati de ei
Si mie mi se pare ca seamana mult cu Matei. Si imi place la nebunie ca te scufunzi uitandu-te in ochii lui - e superb sa vezi cat miez se ascunde in spatele lor - copilul asta pare ca stie mai multe decat ar trebui la varsta lui :-)))))
Pupam!
Simona, ai zis-o atat de bine! Pupam si noi.
@all - va multumesc mult.
Trimiteți un comentariu