miercuri, 15 octombrie 2008

A Girl And A Leaf




Ce este "Miercurea fara cuvinte"?
Miercurea, pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ("miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.

luni, 13 octombrie 2008

"Cât are?"


Mă fascinează felul în care se interacţionează în parcuri. Şi nu mă refer aici la modul în care îşi schimbă copiii jucăriile între ei, ci la noi, mămicile. Mi-ar plăcea să fie aşa de simplu şi în alte circumstanţe, să iniţiezi o discuţie cu o persoană total necunoscută. Totul porneşte în general de la veşnica întrebare: "Cât are?". O dată ce se află răspunsul, conversaţia se dezvoltă cu lejeritate. Şi zburdă veselă prin toate domeniile puericulturii: nutriţie (capitolul cel mai de interes în general), somn, relaţii în familie, dentiţie, haine...
Am ajuns astfel să ştiu obiceiurile şi progresele unor bebeluşi pe ale căror mămici mărturisesc că nu ştiu cum le cheamă. Dar pe care mă bucur sincer când le revăd. Ceea ce nu îmi prea place în schimb e să vorbesc cu bonele. Hmm, cu cele care "zic din casă". Sau care fumează lângă copiii pe care se presupune că ar trebui să îi îngrijească. Mă rog, poate am avut eu ghinion să dau peste cele mai nefericite exemple. Cert este că misiunea asta cu găsitul unei bone în regulă (deşi la noi nu este şi cred că nici nu va fi cazul) mi se pare foaarte dificilă. Din punctul nostru de vedere, cred că vom implica mai degrabă bunicii în perioada urmatoare, cu toate că toţi patru sunt cât se poate de angrenaţi în câmpul muncii.

În continuare, sper să îmi îmbogăţesc cercul de cunoştinţe de cărucior. Totul pare mult mai uşor când ai cu cine să discuţi despre gingii inflamate, aventuri nocturne, sau micile minuni zilnice la firul covorului.

Poate ne vedem în parc!

miercuri, 8 octombrie 2008

Fără cuvinte





Ce este "Miercurea fara cuvinte"?
Miercurea, pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ("miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.

marți, 7 octombrie 2008

Jurnal de sfârşit de săptămână

Offf, dar greu mai apuc şi eu să scriu câte ceva aici! Lucrurile s-au complicat un picuţ, gogoaşa are nevoie parcă de tot mai multă participare şi susţinere (la propriu, că vrea să stea în picioare). De asemenea, cam orice obiect cu care interacţionez eu, e CEL mai interesant şi trebuie neapărat să îl GUSTE şi el (suntem tot la faza când băgăm tot în gură).Aşa că e de preferat să îi captez atenţia cu o jucărie sau un obiect relativ curat şi fără colţuri prea ascuţite. Ieri spre exemplu s-a jucat 40 de minute cu un şnuruleţ colorat. L-a studiat cu atenţie, l-a mutat dintr-o mânuţă în alta, l-a gustat, i-a vorbit...Iar eu am stat fascinată şi m-am minunat de felul cum descoperă el lumea.

Voiam să povestesc aici de felul cum ne-am petrecut noi ziua de sâmbătă, o zi superbă dpdv meteorologic. De felul cum a făcut el ravagii printre inimile femeilor de serviciu de la Ateneu, cinci la număr, îmbrăcate toate în halate bleumarin-intens şi care s-au strâns în jurul nostru cu măturile lor şi şlapii lor multicolori, purtaţi evindent cu şosete flauşate.
Cum arata un astfel de peisaj? Iata în fotografiile surprinse de tati, cu telefonul.

alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254422424385576322" />
Înainte am intrat la Humanitas, ocazie cu care mi s-a reconfirmat faptul că lui Matei îi place de pe acum în librării. Îl fascinează copertele colorate şi oamenii nemişcaţi, opriţi printre rânduri, care nu par deranjaţi de căruciorul cu băieţel care îi studiază cu ochii lui maari-maari. După episodul halatelor-albastre, următorul nostru obiectiv a fost Piaţa Amzei, unde am ajuns din păcate la finalul Târgului Ţaranului (de care uitasem, deşi citisem aici de el). Am mai găsit totuşi o bucată delicioasă de cârnaţ cu usturoi, pe care mamişitati l-au devorat aproape din mers. Plimbarea noastră s-a continuat şi încheiat apoi cu parcul Ioanid unde băiatul a dormit, rupt după o zi atât de frumoasă. Chiar îmi doresc ca aceste ieşiri de week-end cu familia să fie cât mai dese.

Închei aici acest post cam dezlânat şi vă doresc să aveţi o toamnă cât mai caldă şi mai luminoasă.

miercuri, 1 octombrie 2008

Cri cri cri




Ce este "Miercurea fara cuvinte"?
Miercurea, pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ("miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.

sâmbătă, 27 septembrie 2008

Prima leapşă

În premieră mondială, Matei a primit o leapşă de la Zmeura. După o scurtă introspecţie, s-ar descrie într-un cuvânt, cam aşa:

Yourself: delighted
Your Hair: under construction
Your Mother: devoted
Your Father: strong
Your Favorite Item:tzonky bonky
Your Dream Last Night: adventurous family trip
Your Favorite Drink: MILK
Your Dream Car: edible
The Room You Are In: my blue one
Your Fear: being taken in dark places
What You Want To Be In Ten Years: Mateicelmare
Who You Hung Out With Last Night: my mother
What You’re Not: grumpy
Muffins: bananas
One of Your Wish List Items: a toy-mobile phone (mum, everybody has one!)
Time:short
The Last Thing You Did: being breastfed
What You Are Wearing: diaper
Your Favorite Weather: sunny
Your Favorite Book: The Owl and The Pussycat
The Last Thing You Ate: milky milk
Your Life: amazing
Your Mood: ecstatic
Your Best Friend: Luca
What Are You Thinking About Right Now: milk milk
What Are You Doing At The Moment: eating my violet elephant
Your Summer: shiny shiny!
Your Relationship Status: open to suggestions
What Is On Your TV: Stargate SG1 (my dad…hm)
What Is The Weather Like: rainy
When Was The Last Time You Laughed: two miliseconds ago

O trimitem mai departe către toţi piticii a căror mămici se mai rătăcesc pe aici. Lui Vlad, Rayan şi lui Philip, Evei...

miercuri, 24 septembrie 2008

Frustrări rutiere


Mica noastră familie este una neposesoare a unui animal cu patru roţi. Adică a unui autovehicul. În posesia noastră se găsesc în schimb două obiecte înzestrate cu roţi: bicicleta cicloteque pe care o încalecă în fiecare dimineaţă tati şi căruciorul cu trei roţi purtător de băiat-gogoaşă-Matei-cel-mic. Ei bine, despre dorinţa mea de împingătoare de cărucior de a include în familia sporturilor extreme, alături de paraşutism sau kyte-boarding vreau să vorbesc aici. Ştiu că nu este posibil să se facă piste speciale pentru cărucioare. Nici măcar în preajma marilor parcuri. Nu le-a prea ieşit nici treaba cu pistele de biciclete. Dar nu mi se pare normal să fiu nevoită să ocolesc aproape 100 de metri o amărâtă de trecere de pietori, din cauză că locul e blindat cu maşini parcate atât de aproape încât nici cu copilul în braţe nu aş fi reuşit să mă strecor printre ele. Ca să nu mai spun de grămada de străduţe atât de încărcate încât singura modalitate de parcurgere sa lor, chiar şi pentru amărâţii de pietoni, e pe carosabil, în pas alergător, ca nu cumva să se dea drumul la maşinile care aşteaptă cu motoarele turate la semafor, în capul străzii. Nu vreau să-i menţionez aici nici pe şoferii grăbiţi care se fac că nu mă observă pe trecerile de pietoni şi trec vâjâind prin faţa căruciorului. Culmea culmilor a fost şoferul care tocmai venea la frumosul lui Audi A6(sau ce o fi fost, că nu mă pricep)parcat 85% pe trotuar şi care m-a surprins în flagrant, încercând să mă strecor prin faţa lui, cu caruciorul ridicat pe roata din faţă, printr-o manevră de care sunt chiar mândră. S-a postat în faţa mea şi ridicând o spânceană, mi-a sugerat că data viitoare ar fi mai indicat să încerc ocolirea prin exterior, adică prin mijlocul străzii.
Mă simt astfel întru totul îndreptăţită să cer autorităţilor un spor de pericol la alocaţia de preşcolar, măcar până când se face dovada mersului pe două picioruţe a tinerilor participanţi la trafic. Şi ca să vadă că ne pregătim pentru acel memorabil moment, prezint aici prima pereche de pantofiori din piele, lucraţi manual, intraţi în posesia lui Matei.
Daisypath Happy Birthday tickers
Lilypie Kids Birthday tickers

LinkWithin

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin