Postare neterminată unu

... Și vor mai fii, asta mi-am dat seama că ar fi singura soluție ca eu să scriu aici, mi-am dat seama ca e mai bine puțin decât deloc, că e mai bine să pun aici un gând decât să-l las să moară neștiut, uitat și nebăgat în seamă. E clar, sunt egoistă, vor fi mai mult pentru mine-cea-care-va-veni-aici decât pentru voi-cei-de-acum.

Deci să vorbim neterminat, să zicem lucruri mici, nu teorii împachetate-n coerență.

V-am spus că m-am pornit să schimb lumea? La propriu adică., pentru că m-am prins că se poate. Că pot asta. Eu. Poți și tu. Poate te vei prinde la un moment dat. Nu-i simplu însă. Dar e bine că e așa.

Și ce fac? Păi zic mai departe. Încerc să deschid minți, să dărâm prejudecăți, să sap la rădăcina fricilor cele paralizante și stricătoare. Am momente (multe) când îmi cade scutul și o iau personal/și mă doare/și îmi vine să o las baltă și să îmi văd de colțișorul meu cald și scăldat de iubire, dar... nu pot să stau. Așa că mă ridic, mă scutur de praf, îmi ling puțin rănile și o iau din loc. Și mai fac ceva: citesc, mă documentez, mă antrenez. Ca să pot să lupt mai bine adică.

Și miza? Păi asta-i buba: e mare. Sunt ei, ăștia micii. Ei, cărora, știu sigur că le mai bine dacă sunt alăptați (de preferință la cerere), dacă sunt ținuți cât mai mult în brațe, dacă sunt ascultați. Și dacă sunt lăsați să își aleagă singuri momentul în care să vină pe lume:)

va urma

Și va fi cu câte un instagram, unul ce merge cu vorbele de mai sus, vine ea și postarea neterminată despre noua mea iubire (aifonul).

Săptămâna alăptării

Nu cred că mai e vreun mister pentru nimeni care intră aici faptul că sunt o susținătoare înfocată a alăptării.
În perioada 1-7 august sărbătorim a douăzecea aniversare a ei.

Dau paste mesajului ANNA( Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare - http://www.

nasterenaturala.ro/)

"Aflată deja la a patra manifestare în România, Săptămâna Internațională a Alăptării va fi marcată prin organizarea unor evenimente care se adresează părinților, cadrelor medicale si tuturor celor interesați.  

Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare, IBFAN România și La Leche League România vor organiza în București următoarele evenimente:

O conferință pentru părinți si cadrele medicale care activează în domeniul perinatal – speakerii acestui eveniment sunt specialiști (medici pediatri, moașe, psihologi, consultanți și consilieri în alăptare). În cadrul acestei conferințe vor fi discutate subiecte ca: alăptarea în sarcină, alăptarea copilului adoptat, alăptarea în tandem, alăptarea peste doi ani, alăptarea prematurilor, diferențe între laptele matern și laptele praf, importanța colostrului și a alăptării în maternitate în primele zile, necesitatea rooming-in-ului).

Conferința va avea loc în data de 2 august, orele 17-20 la sala de conferințe Codecs, la adresa din Str. Agricultori nr. 37-39, Sector 2, București. 

Împreună cu partenerii evenimentului, se va organiza o tombolă cu premii substanțiale. 

Tot în cadrul acestui eveniment se va prezenta în premieră un interviu acordat în exclusivitate Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare cu reputatul medic pediatru Dr. Jack Newman. Actrița Florentina Țilea, care ni se va alătura în cadrul evenimentului, ne va împărtăși despre experiența alăptatului.

Curs de formare a personalului medical în alăptare – se adresează cadrelor medicale care își doresc să parcurgă și să-și însușească informații noi despre lactație, de la consultanți în lactație acreditați internațional, medici pediatri, psihologi.

Marș de protest și de awareness pentru instituirea rooming-in-ului în toate maternitățile din București – „NU separării copilului de mamă în maternitate!” desfăşurat în data de 6 august între orele 9:00 – 11:00, pe traseul Piaţa Victoriei – Piata Universităţii. 

La acest marş sunt aşteptate 100 de persoane care vor milita paşnic pentru drepturile copiilor şi ale mamelor cu pancarde cu mesaje sugestive. 

În continuarea marşului de protest, conducerii Spitalelor Elias, “Panait Sârbu” şi Malaxa (singurele maternităţi din Bucureşti în care nu există posibilitatea rooming-in-ului) le vor fi transmise materiale informaţionale despre importanţa şi beneficiile neseparării copilului de mamă şi o strategie elaborată de conducerea ANNA privind implementarea acestor practici în maternităţile respective.

De asemenea, sub umbrela Săptămânii Internaţionale a Alăptării, partenerii ANNA vor organiza și în alte oraşe din ţară (Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi, Baia Mare, Timişoara, Alba Iulia) acțiuni și evenimente cu scopul conștientizării importanţei alăptării.

Vă invităm să fiți partener media la această manifestare și vă rugăm să ne sprijiniți promovând acțiunile noastre prin mijloacele de care dispuneţi.

Vă invităm să participați la evenimentele noastre – la conferința adresată părinților și cadrelor medicale, cât și la marșul de protest. 

Vă stăm la dispoziție cu detalii legate de evenimente; de asemenea, găsiți mai multe informații aici: http://www.

nastecumsimti.org/servicii-2/
saptamana-internationala-a-alaptarii-nastere-naturala/. 

Pagina va fi actualizată constant cu informații referitoare la evenimente, locul desfășurării acestora și speakeri."

Phoenics de luni dimineața

Deci e bine. Mi-a trecut. M-am scos. Tot singură, că altfel nu se poate. Era de la primăvară. Și eram puțin geloasă pe soțul. Dar e bine acu. Bine cu creierii mei. Că mai sunt diverse probleme. Revin cu detalii, dar acu fug la soare. Pup fetele.

Prima apariție

... în public s-a desfășurat așa cum mă gândeam: fără emoții, fără mare caz, nu foarte prezent dar nici absent, cu costumul acceptat pe jumătate și dat jos aproape de final.
Chiar dacă eu nu sunt foarte mulțumită de grădiniță, se pare că Matei s-a adaptat acolo și o tratează în cel mai corect mod: cu lejeritate (nu le prea bagă în seamă pe "doamnele", care nici nu îi plac, dar nici nu îi displac). Răspunde la cererile lor, dar nu se strofoacă...

În continuare mi se pare că nu e stimulat suficient, că nu încearcă nimeni să-l descopere și să-i încurajeze calitățile native. Sistemul(cel vechi și de demult) merge pe uniformizare, pe aliniere, de răspunsuri previzibile. The safest way... Toți pitici, toți cu costume roșii cu verde. Toți același cadou - fetele o păpușă, băieții o mașină roșie.

Complicată treabă

Așa nu îmi plac întoarcerile acasă.. cu bagaje de despachetat, poze de descărcat, copii de re-acomodat. Încă nu am găsit soluția unei reveniri line, fără bucățele rămase care nu se dau aduse și care mă cam dor... Știu că peste câteva zile va fi mai bine, nici nu cred că ar trebui să spun ceva azi, nicăieri, nici în virtual nici în real. Dar e 22:32, și nu am fost foarte silențioasă pe ziua de azi. Ups.

Am descărcat juma de poze, nici nu știu ce să vă aleg...

The Code

Vă previn, postarea de față nu are nici o legătură cu Matrix, ea s-a născut din dorința mea de a face CEVA. De a face ceva, oricât de mic, după puteri, în sprijinul alăptării. Sunt o voce mică mică, pe un blog la fel, dar țin să spun și eu ceva acum, cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării.

După ce am fost ieri la întâlnirea mamelor bloggerițe, unde am aflat puțin mai multe despre Cod, vă mărturisesc că am plecat puțin confuză, nu vedeam clar ce pot face eu legat de subiect.

Noroc că de dimineață, Diana a scris un articol pe care vă îndemn călduros să-l citiți.
Așa cum spune ea, foarte de scurt, Codul:

- cere guvernelor să își asume responsabilitatea de a oferi, viitoarelor și actualelor mame, toate informațiile necesare privind nutriția copilului

- limitează donațiile de produse la cele cerute, ele necesitând aprobare de la autoritățile statului

- interzice oferirea de produse gratuite părinților: mostre de lapte praf, suzete, biberoane

- interzice 'premierea' celor care vând mai mult decât norma

- deși permite informarea cadrelor medicale de către producători, interzice cadrelor medicale promovarea substituenților prin afișe sau mostre gratuite

- obligă la o etichetare corectă, plus la afișarea, pe fiecare produs, a faptului ca laptele matern e superior. Interzice folosirea fotografiilor cu copii pe etichetele produselor

- obligă producătorii să își ridice standardele de calitate la nivelul Codex Alimentarius, și pe cele de igienă la Codex Code of Hygenic Practise for Foods for Infant and Children

Vă gândiți poate că astea sunt treburi prea abstracte, e un război prea mare pentru noi, mămicile inundate de hormoni, care nu facem altceva decât să ne învârtim după fundul piticilor noștri. Ei bine, nu fraților, nu de data asta. Cred cu tărie că acest Cod vrea să facă ceva minunat: vrea să ne protejeze, fix în momentele alea magice, atunci când suntem cel mai vulnerabile, atunci când tocmai ni s-a întâmplat o minune care ne-a șocat și ne-a întors universul cu susul în jos. Să nu îmi spuneți că nu e așa, că nu ați simțit lucrul ăsta când ați născut.

Și din păcate, în loc să ai parte de sprijin în ceea ce privește alăptarea, tu ai parte de mult sprijin în ceea ce privește hrănitul cu biberonul. Primești, pe lângă sticla cu formulă pe care asistentele le-o oferă tuturor nou-născuților și o colecție bogată de broșurele și alte obiecte promoționale de la marile firme producătoare de LP. Nu e ok, deloc nu e ok. Pleci din spital ferm convinsă nu numai că nu ai lapte și că alăptatul e ceva extrem de dificil, dar și că laptele praf e la fel, dacă nu și mai bun decât cel pe care l-ai produce, cu greu bineînțeles, tu. Și nu trebuie să te chinui, îl găsești peste tot, de la farmacii până la hipermarketuri. Îți dai seama poate că va fi o mare cheltuială în fiecare lună, dar te gândești că merită copilul, mai ales că primești și alocație...

Nu știu dacă vă amintiți povestea mea legată de alăptare, cu sfatul de atunci către viitoarelor mămici care ajung aici din întâmplare - informați-vă cât mai mult înainte de naștere. Aici e cheia, așa cred.

Mi-am propus să mai scriu despre alăptare, despre experiența mea, care a fost una fără dureri și sâni înfundați, ci doar cu copii fericiți hrăniți cam peste tot( În parc, pe stradă, la terase, în tren, în taxi). Ca și în alte privințe, eu zic că e vital să ne spunem povestea, e vital să ieșim de sub perdelele de jenă și să alăptăm
fără teamă, că doar nu facem altceva decât să ne hrănim copiii, să le oferim cel mai util și mai accesibil cadou de care suntem în stare.

În încheiere un ultim gând: eu cred că cea mai simplă și eficientă metodă de-a promova alăptarea ar putea fi o invitație la o întâlnire a mămicilor ce fac asta, fie ele bloggărițe sau nu. Nu poți să nu pleci de acolo impresionat de așa o adunătură de copii dolofani, frumos dezvoltați și al naibii de fericiți!

Problema trusoului

Știu cu certitudine că ați primit fiecare dintre voi, gravide sau proaspete mame, o groază de indicații prețioase despre ce trebuie și ce nu trebuie să faci cu copilul în prima parte a vieții lui de la vecina curioasă din lift, de la mătuși bune sau zgipțuroaice sau colege și cumnate invidioase.

Cum că e bine să ții bebelușul înfășat căci astfel va avea picioare strâmbe, că bebelușii trebuie îmbrăcați gros și ținuți în camere hiper bine încălzite , că nu trebuie tăiat părul bebelușului până la împlinirea unui an și nici unghiile lui cu foarfeca tot până atunci ci trebuie trebuie roase de mama...

Mă opresc aici, sunt multe și absurde, nici nu merită să le menționez, poate dau idei:)

În aceeași categorie aș încadra și ultimul pe care l-am primit și care a fost ceva complet nou, cum că e total contraindicat să dai copilului nou-născut până la botez haine deja purtate de alt bebe, nici măcar de fratele lui. Nu am întrebat exact care ar fi consecințele unui asemenea fapt necugetat, mai ales că eu l-am îmbrăcat și pe Matei cu haine primite, încă din primele zile.

Nu știu dacă vă mai amintiți, dar eu în prima fază credeam că voi avea acum o fetiță. De îndată ce am corectat informația, m-am confruntat cu o groază de persoane îngrijorate că aș fi dezamăgită. Pentru că am hotărât să nu mă supăr pe nimeni, am luat mereu în glumă toate aceste discuții, iar principalul meu argument era că, măcar așa, voi putea folosi toate lucrușoarele de la Matei.

Ei bine, surpriză! Ca o gravidă care se respectă, uitasem total că eu, în primii doi ani, eram așa de încântată de hainele mici și simpatice de bebe, încât le-am dat mai departe la alți pitici, să se bucure și alții de ele. Așa că acum, când am scormonit după zestre, am constatat că e mult mai subțire decât mă gândeam. Și cine mă mai crede acum când spun că nu prea am lucruri pentru Pavel?

E clar că ne vom descurca cu mai puțin, acum cunoaștem rețeta, dar totuși mă va durea puțin la buzunar, mai ales că acum plănuiam o redistribuire a resurselor în alte direcții( scutece textile, multe produse bio). Proiectele astea le voi amâna puțin, promit să nu le abandonez, mărturisesc că problema scutecelor textile mă doare cel mai tare.

Vă spun aici, sincer, că nu cred în sfatul cu hainele folosite, iar dacă aveți un cărucior în stare bună deja folosit de care vreți să scăpați, suntem dispuși să îl achiziționăm noi (ce bine ne-ar prinde acum un talcioc urban pentru copii... ).

Bineînțeles, circuitul lucrușoarelor în natură va continua:)

La sfârșit de... vacanță

Vacanța noastră a luat sfârșit de-aproape o săptămână, dar abia acum mă simt în stare să scriu ceva aici. A fost o vacanță luungă, cât să ne-ajungă pentru ceva timp de-acum încolo...

A fost frumos, cu multe întâlniri, cu cadouri, cu multă odihnă și cu multă multă zăpadă. Ca-n povești.

Credeam totuși că întoarcerea acasă la jucăriile de aici, la pești și la pisică, va fi primită cu oarecare entuziasm...Ei bine, nu! Matei nici nu a vrut să intre în casă, voia înapoi, la "iuiu"(bunicul). Trei zile mi-a tot pomenit prietenii de la Cluj - pe Acu(Marcu), Adei(Andrei) și Pipi(Petri).

Și despre mine două vorbe - mă simt mare de tot, mă mișc destul de greu și freamăt de nerăbdare. Deși mi-am propus să savurez fiecare moment pănă la naștere, să mă bucur de fiecare lovitură pe care o simt dinăuntru, nu pot să spun că nu aștept să-l văd la față; să-l țin în brațe, să văd cu cine seamănă.

Mai sunt două luni, dar sunt sigură că timpul va zbura pe negândite...și încă nu-avem nume...

O zi de luni aparte

În general nu îmi place ziua de luni, cred că e cea mai nesuferită zi a săptămânii... Și parcă e un fapt constatat statistic, se pare că toată lumea simte la fel.

De data asta însă mi-a ieșit minunat, total neașteptat. Și asta pentru că am primit niște invitații la un concert special, cu 40 de minute înainte ca el să înceapă.

Nici nu știți cât de greu îmi este să povestesc aici cum m-am simțit la Misia. După ce am pierdut-o pe Mariza din motive de boală mi-am promis că voi ajunge neapărat la compatrioata ei, poate mai puțin cunoscută aici.

Am ajuns în ultimul moment la Operă, taman înainte de a se stinge luminile în sală, îmbrăcată deloc festiv. Și mi-a părut rău, pentru că locul, motivul, spectacolul ar fi meritat să-mi pun cea mai bună rochie și să-mi las toate gândurile și grijile auxiliare acasă.

Nu pot să spun decât că m-a lovit atât de puternic încât la primele melodii m-am luptat din greu cu lacrimile. Nu, nu erau lacrimi de tristețe, chiar dacă fado e o muzică tristă, de jale și dor. Erau lacrimi speciale, care mă năpădesc ori de câte ori dau peste ceva care rezonează perfect cu resorturile mele cele mai profunde... au fost cărți, locuri, filme și povești total diferite care le-au declanșat. Erau "lacrimi de recunoaștere", așa m-am hotărât să le numesc.

Deși nu mă așteptam, concertul de aseară, care a durat cam două ore, nu a fost doar de fado. A doua lui parte a fost o colecție de cântece care i-au dat "lacrimi de recunoaștere" Misiei, colecția ei personală de dor.
Au fost reinterpretări după Nine Inch Nails (Hurt), Joy Division (Love Will Tear Us Apart), un cântăreț de flamenco, Dalida (Pour ne pas vivre seul), un cântec napolitan... Misia culege aceleași sentimente ca și fado și parcă ne spune că, deși există nenumărate genuri muzicale, în final, există un singur cântec universal.

Am ieșit de acolo atât de impresionată, încât i-am spus lui Ștefan la plecare că a fost printre cele mai bune experiențe muzicale pe care le-am trăit.

A! Și să nu uit: locul a contat enorm, nu pot să îmi imaginez concertul ăsta desfășurându-se la Sala Palatului...Am citit că și concertul Marizei a fost superb, dar mă gândesc că și ei i s-a fi potrivit mai bine o sală ca cea de la Operă.

Mi-aș dori să se țină acolo cât mai multe evenimente, nu cred că aș rata vreunul.


Și acum, imaginați-vă cum a sunat asta:

Încă o premieră

Prima lui petrecere oficială la grădi, cea de Halloween bineînțeles, nu a fost chiar un succes. Pentru noi adică. Pentru Matei.

Dar îl înțeleg întru-totul: loc mare, foarte mare; o mulțime de necunoscuți îmbrăcați mai mult decât dubios; tati-vampir; într-o sală se dansa, în una se cânta; dovleci în flăcări; copii îmbrăcați dubios; saltea de țup-țup; masă de biliard; educatoarele de la grădi îmbrăcate dubios...voi ați înțelege ceva din toate astea?

La anul va fi sigur mai bine, suntem convinși.

Acum, din punctul de vedere al nostru, al adulților, petrecerea în sine a avut multe lucruri bune: mi-a plăcut mult faptul că toată lumea a luat treaba cu costumatul foarte în serios: conți, super-eroi, gheișe, pirați, chiar și întreaga Adams Family.

Din costumul de Mickey (destul de drăguț) ales special fără nici un nasture, Matei a vrut să poarte doar urechile, preț de cinci minute. Atât.

Onoarea familiei a fost salvată însă de tati, care s-a simțit foarte bine în ipostaza de vampir...

LE Mai multe poze aici.

Niște imagini nemuritoare

Promiteam aici fotografii de la un botez la care Matei a fost maimultdecâtcuminte...








Și au continuat la masa de după sub atenta supraveghere a bunicului de la Cluj...



Cred că voi ocoli discuțiile despre copiii cuminți care răspund la comenzi până undeva după trei ani.

Recomandare de week-end

Știu sigur că vă plac bijuteriile. Unele le preferați pe cele din argint, altele sunteți dependente de târguri de hand-made unde găsiți de toate pentru toate gusturile.

Târgul de bijuterii Autor, ajuns deja la a 4-a ediție, are loc mâine și poimâine la Sala Dalles. Chiar dacă trebuie să plătiți o taxă de intrare(10 lei), eu zic că merită să dați o tură pe acolo. Sunt lucruri puțin mai altfel, calitatea(deci și prețurile) e mai ridicată decât la târgurile tradiționale de hand-made sufocate deja de broșe și cercei din FIMO(plastelina care se coace în cuptor).

Vă mărturisesc că am un motiv ascuns pentru care vă spun de Autor: prietenele mele de care v-am mai povestit, cele care mi-au dăruit păpușa cea frumoasă vor fi și ele acolo, cu niște coliere și broșe cum nu ați mai văzut.

We Did It Too

Am făcut curățenie, la fel ca mulți alții(se spune că 80 de mii, dar probabil că nu au fost chiar atâția), sub umbrela Let's Do It Romania. Ne-am adunat vreo 15 - echipajul de MaiMultVerde, ne-am luat în primire zona unde mai erau și alții(Moara Vlăsiei) dar gunoaie erau pentru toți și am strâns vreo 250 de saci. Fără exagerare.Fără grabă.

Așa cum spun cei de la "Think Outside The Box", România e prea curată pentru noi..." Da, am fost niste fraieri care s-au dus sa culeaga gunoaiele de pe marginea drumului. Ar trebui sa stim ca totul se depune la loc. De ce am curata dupa altii? Orice am face, nu are nici un efect. Asa ca am pierdut o zi intreaga facand nimic, cand puteam la fel de bine sa stam acasa, sa comentam si sa nu facem nimic. Nu ar fi fost mai bine?

Am fost niste idioti pentru ca nu vrem sa intelegem ca educatia si cultura sunt cheia succesului. Tot ce trebuie sa facem e sa identificam copacul pe care creste cultura, daca n-a fost inca taiat, sau sa asteptam sa apara de undeva educatia, sa ne invete cum sa ne purtam. Dar in loc sa cautam cultura sau sa asteptam interventia educativa divina, noi ne-am gandit sa facem ceva, stiind ca asta nu e Solutia. "... Da suntem niște fraieri idealiști, care cred că se mai poate schimba ceva chiar și aici, pe aceste frumoase plaiuri mioritice.










Mai multe imagini aici.

Tot săptămâna asta, am mai participat la o acțiune pentru idealiști. Pentru că a fost Ziua mondială fără mașini, am fost la "Marșul mobilității" și am fost pomeniți la gazetă:

Muncim cu drag și spor

Mixul ăsta mamă - mică întreprinzătoare e unul foarte solicitant, mărturisesc, dar îmi aduce niște bucurii neimaginate, în fiecare zi. Cunoaștem tot felul de oameni noi, care ne rămân prieteni și ne promit că ne mai calcă pragul.

Singura mea "problemă" este atitudinea de stăpân al casei și al jucăriilor pe care a dezvoltat-o Matei. De la băiețelul generos, care împărțea cu mici excepții tot avutul lui, a devenit un mic zbir care nu lasă pe nimeni să îi atingă posesiunile. Deocamdată sunt încă la faza de mirare, dar în curând plănuiesc să iau măsuri să corijăm aceste manifestări care nu sunt nicidecum onorabile...

Mi-am propus ca, orice ar fi, să nu mai neglijez "Lucrurile mărunte", mai ales că am atâtea și atâtea de spus.

Pe post de scuză, vă răspund în imagini la întrebarea "Ce ai mai făcut?"

ofsaid în "Țara Fiordurilor"

Nu știu alții cum sunt, dar noi, de când cu Olimpiada, ne culcăm tot pe la două noaptea... și ne place la nebunie. Pentru că țara noastră nu e foarte prezentă (eu mă mir că apărem și așa, la ce condiții de antrenament există pe plaiurile mioritice...), preferințele noastre se îndreaptă către alte zone. Din principiu NU ținem cu americanii, chiar dacă sunt al naibii de buni la anumite discipline. Nu ne place de Lindsey Vonn și nici de Bode Miller.

Cum spuneam, preferințele noastre se îndreaptă mai ales înspre Norvegia și ne bucurăm de fiecare dată când un ne-favorit, o surpriză, ia câte o medalie.

Vă spun sincer că e prima dată când mă uit cu atenție la sporturile astea de iarnă... Spun cu rușine că până acum nu prea făceam diferența între coborâre și slalom, nu știam ce înseamnă combinata., la fel cum nu sunt sigură nici până acum ce înseamnă ofsaid la fotbal.

Am descoperit tot felul de discipline mișto, cum ar fi snowboard cross sau half-pipe.
În rest, dintre disciplinele care implică prezența schiurilor, le prefer pe cele care implică viteza, nu neapărat rezistența. Cât despre patinaj, chiar am o problemă cu băieții care fac patinaj artistic...

Dacă nu știați, tocmai am aflat că Valea Prahovei va fi gazda Festivalului Olimpic pentru Tineret din 2013 - un fel de Olimpiadă de iarnă de tineret! Eu mă bucur mult, pentru că presimt că va fi ca un fel de "Sibiu - Capitala europeană", deci numai de bine.

"Brașovul va găzdui, prin patinoarul olimpic din cartierul Tractorul, probele de patinaj și de hochei. Până acum, investițiile făcute în acest obiectiv au fost suportate doar de bugetul local. Primăria speră și în sprijin guvernamental pentru a face față cu succes acestei adevarate provocări, mai ales ca toata investiția din viitorul patinoar olimpic se ridică la 9 milioane de euro. Predealul va găzdui probele de schi fond și schi alpin, Râșnovul pe cele de sărituri, Sinaia pe cele de snowboard, iar Bușteniul pe cele de biatlon. Satul olimpic va fi amenajat la Predeal, în vreme ce oficialii vor fi cazați la Brașov. (Mariana Sebeni)"