Principalul motiv pentru care urăsc ANUMITE discuţii (mai mult sau mai puţin întâmplătoare) despre copii, este abuzul de diminutive. Ştiu că odoarele noastre sunt drăgălaşe şi micuţe, dar când sunt agresată cu fraze de genul :"După ce X-uţ a păpat supica, i-am făcut băiţă şi apoi nănic în pătuţul lui...", vă jur că mi se strepezesc dinţii şi îmi creşte brusc glicemia! Să nu mă înţelegeţi greşit! Nu pledez pentru eradicarea totală a diminutivelor, nu, şi eu spun "papucei", "şosetuţe", dar nu construiesc fraze interminabile folosindu-le exclusiv.
Şi cu ce au greşit oare progeniturile noastre, să li se atribuie apelative de genul "bebic", "bebelu" sau după caz, "bebelina"?
Eu dacă vreau să îl alint pe Matei, prefer să o fac, spunându-i :"gândac", "goangă"...etc. V-am oripilat? Mie mi se pare mult mai drăgălaş aşa. Zău!
Şi apoi mai am câteva probleme, să le zicem "lingvistice":
De unde a apărut cuvântul "fructă"? Şi am o întrebare: Para e o fructă, dar mărul nu? Sau cum se foloseşte?
Şi cum e treaba cu "doctora"? Are altă calificare faţă de clasica "doctoriţă"?
La final, vă spun sincer, eu nu găsesc nimic drăgălaş în ideea de "bani"..Atunci de ce îi alintaţi şi le spuneţi "bănuţi"? Cu siguranţă nu sunt nici inofensivi, nici puri, nici simpatici...
Astea sunt doar câteva exemple care mă zgârie pe creier...Mai ştiţi şi voi altele?
11 comentarii:
Sunt de acord cu tine! Nu e deloc indicat sa vorbesti cu diminutive fata de copil....va invata sa vorbeasca mai greu. E logic doar e mai simplu sa spui masa decata masuta sau pat decat patut. Cel mai "interesant" cuvant este "picioruc" in loc de "picior".....si pe urma se mai mira parintii ca plozii lor vorbesc tarziu sau foarte stricat.
Legat de limbajul cu care ne adresam copiilor nu-mi vine nimic in minte insa limba romana e tot mai mult stalcita! De ce zice toata lumea "dupe" (dupa), "care l-am vazut" in loc de "pe care..." si inca multe altele. Prea m-am enervat ca sa mi le amintesc pe toate UF!
Oh, m-ai atins la puctul meu sensibil! Si eu ma umplu de bube cand aud de-astea! Si hai ca la astia mici mai e cum mai e (parca e mai digerabil), dar cum e ca totul sa se transforme in cuvinte diminutivizate cand e vorba de adulti ha?
Cand adultul are manutze sau mai stiu eu ce ...
Citisem un articol absolut genial pe tema asta, scris de Plesu acum cativa ani, daca nu ma insel in Plai cu boi. Si el era siderat de chestia asta care ne "cotropeste" pe toti si facea un misto crunt.
Cat despre povestea cu doctora, fructa ... yes, i know! Mama ei de limba romana!
Si cu banii chiar nu ti s-a intamplat niciodata sa ti se zica pe la magazine :"luati-va banutzii doamna!", referinde-se la rest?
Acestea fiind zise, pupa-l pe Mateias (sau Mateiutz? hehehe) pe obrajori din partea mea si spune-i ca m-am suparat rau de tot pe el ca mi-a tras tzeapa astazi si n-a venit in parc.
La mine culmea strepezelii a fost cand o prietena m-a intrebat daca nu-i dau "apitza la puiutz"... pentru cine face ca mine ("ha?!!!!!") era vorba de APA...
Adevarul e ca putine diminutive sunt ok, dar e greu sa definesti limita peste care te ia cu greatza... eu incerc sa ma limitez, tocmai pentru ca acum copilul ma imita si as vrea sa invete prima data varianta corecta a cuvintelor (oricum mai incolo ei incep si fac variatiuni pe ele...)
aoleu, ala cu bebelina e smirghel pentru urechile mele! sau hainite. ce-i aia hainite? adica... nici macar hainute? dupa ce ca supradiminutivam, mai tre sa fim si originali, ce asa oricum...
am mai auzit de la cineva din familie, si m-a lovit rau, un "hai sa mergem la nantzi-nantzi". grrrrrrrr. cand eu abia inghit si un "nani" obisnuit. asta e domle, nu poate fata sa zica somn, o sa zica somn mai incolo.
in fine, nici in extrema cealalta, prea sobra si a la lettre, nu cred ca e prea bine. mai avem si noi cuvinte inventate si diminutive, e amuzant sa te joci de-a cuvintele uneori.
how about "graviduta"?
@runbaby aaa! şi de miresică
Mi-am amimtit cel mai horror diminutiv: "căcuţ"!
Pe mine mă deranjează numai exagerările crase. Sau când cineva e clar agramat.
În relația cu copiii diminutivele sunt simpatice, cu condiția să nu faci abuz.
un motiv pt care nu ma aventurez sa citesc forumuri de parinti e tocmai acesta, cind vad "bebel" & "căcâţă ma ia cu greata... ar mai fi: biscuite, biscuitzel, dulcetzica iar la mine la serviciu, in lumea adulta, se practica "casetutza". e de tzoape si urasc !
hai ca m-ai facut sa rad...si cata dreptate ai...eu cred insa ca atunci cand esti mama mai ales cu copil mic, nu mai constientizezi diminutivele si cat de multe folosesti intr-o propozitie..si se mai zice ca e indicat sa-i vorbesti copilului ca unui om mare..ei bine..nu-i zici lui tati:dragalasule, adu-mi te rog painica de la bucatarie..
ce sa mai...nu te contrazice nimeni..trebuie sa facem o campanie pentru asta..exageram de cele mai multe ori..jos cu diminutivele in exces..:D
miresica e de exceptie, recunosc. gen, un mega rahatel :))
Trimiteți un comentariu