Revin la subiect, de data asta în imagini, pentru că sunt de-a dreptul fascinată. .
Zi de zi.
S-a inventat şi expresia. Argint viu, parcă.
Cert este că băiatul meu este mereu în mişcare. Nu are timpi morţi deloc. E extrem de ocupat. Trece de la una la alta cu o viteză ameţitoare. Şi fiecare lucru nou cu care se întâlneşte e tratat cu la fel de mult interes şi atenţie ca şi cel pe care tocmai l-a părăsit. E studiat pe toate părţile, ca şi cum e prima oară când îl vede.
Vă spun sincer că îl invidiez.
Ocolitul scaunului în trei paşi.
O gărgăriţă. Şurubul de sub masă. Interiorul olţei-depozit de jucării mici.
Căluţul cu forme. Cablul de la ştecher. Omida foşnitoare. E supărat.
Râde. Bate toba. Şi merge mai departe...
Oare când anume pierdem noi capacitatea asta de a ne minuna la fiecare lucru? De a descoperi mereu? De a face mereu ceva? De a trăi la maxim?
7 comentarii:
Dragutul de el .
Si e doar inceputul :)
Ce tare e ... imi aduc aminte de Rayan. La fel era si el. Inspecta si studia mii de chestii in fiecare zi!
Iar Philip ... my God! Asta o sa fie de sute de ori mai activ decat frati-su ... de pe-acum imi pot da seama. Plus ca lui Philip nu-i sta un segment al corpului linistit. Niciodata! Este intr-o permanenta miscare.
foarte sweet bebelu..stiu cum e cu argintul viu ca am si eu o bucatica acasa...ti-ai trimite un filmulet cu intreprinzatorul meu dar poate postez pe blog..ei abia cunosc lumea si e mai mult decat normal sa examineze tot..orice surubel, jucarie, telefoane etc..e frumos sa-i vezi la lucru, atat de absorbiti atunci cand zaresc o scama..noi o vedem si o dam la gunoi..ei o vad si o ating, o examineaza indelung si abia apoi o prind in manuta ca sa...evindent...sa o duca la gura...:P trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa si sa traim alaturi de ei fiecare bucurie..v-am pupat..
stiu cum e cu argintul viu prin casa, caci la mine e la dublu! imi mai trebuie o pereche de ochi atunci cand le las pe jos prin casa! Baietelul tau a inceput sa mearga in picioruse sau doar deabusilea? Ca noi inca nu mergem singurele si avem aproape 1 an si 1luna!
@Laura Matei umblă de pe la 11 luni jumătate. Mai nou se şi caţără peste tot.
Şi nu vrei să ştii care e situaţia cu loviturile şi umflaturile...Eu zic să nu fii nerăbdătoare, odată ce se pornesc, să te ţii, vei avea ce umbla după ele!
Avem și noi o argint(ă) vie :))). Groaznic pt mine ... ;DDD, ea e fericită!
eu am suspectat-o pe fii-mea ca are adhd :)
parca e bagata in priza, are prea multa energie, si nu sta locului o clipa. ne seaca de orice strop de putere.
Trimiteți un comentariu