Mergeam ieri agale către Ioanid, cu gândurile aiurea. Matei în cărucior, ronţăia de zor un prospect, primit de la farmacie.
În dreptul ambasadei americane, trecem absenţi, pe lângă omul de la paza de colţ. Ştiţi cuşculiile cu pricina. Puncte de pază pentru obiectivele strategice.
Ceva mă trezeşte din reverie.
Era vocea omului de la pază.
"A....F...Eşti fazan!...A....R!"
Nedumerire totală. Mă uit mai atentă. Avea hands-free. Şi se juca fazan. Probabil cu un alt om de pază.
Şi aici dilema mea: Ce fel de abonament cu minute incluse avea oare, de îşi permitea să joace Fazan la telefon? Era oare un telefon de serviciu?
Mereu m-am gândit că trebuie să ai nervii de oţel pentru un asemenea job. Şi mintea mereu trează.
Pentru a putea lupta cu duşmanul numărul unu: Plictiseala.
Şi da, cred că telefonul era pe firmă. Primit de la patroni. Ca armă... De luptă împotriva plictisului.
4 comentarii:
hahaha! lasa ca vine primavara si incep sa se uite dupa fetele eliberate de haine groase, mai fac si sportul asta
eu cred ca erau pe sistemul lor intern de comunicare... stai tu linistita ca nu cred ca are bani de fazan pe telefon :))) oricum super tare omul!!!
cel mai tare mi s-a parut mie unul din garda de la parlamentul din atena... m-am dus langa el sa imi fac poza si il aud scrasnind printre dinti: "what's your name". omul incerca sa ma agate!!!
ma uit la el, privirea fixa inainte, nu clipea nu nimic, nici un muschi clintit pe fata, buzele inclestate. am zis ca mi s-a parut... dupa care aud din nou, moment in care am pufnit in ras, mi s-a facut poza si am fugit :)))
o sa o caut prin cutia cu amintiri din copilarie :)))
Bogdanelor, indraznesc sa va rog o chestie mica...imi dat,i va rog frumos, adresele de mail? Asta daca nu aveti vreo politica stricta de anonimat... Adresa mea e pe home la blog. Multumiri anticipate!
done !
Trimiteți un comentariu