joi, 16 aprilie 2009

Ţop ţop ţop...a venit!



Dormea când a venit. L-am montat în linişte şi l-am introdus tiptil în cameră.

Când s-a trezit, extaz total.

Nici nu m-a lăsat să îl imbrac.

Oare când ne pierdem capacitatea de a ne bucura cu adevărat de un lucru, mai mare sau mai mic?

5 comentarii:

Unknown spunea...

Cand incetam sa mai fim copii. Atunci.
"Adultul" ( o categorie anume)are totul frumos împachetat dar nu se mai bucură de multe lucruri. Continua să cumpăre şi să se împodobeasca pe dinafară, iar lăuntrul geme de singurătate, plictis ori/şi nemulţumire.

sultana spunea...

ce pacat ca nu pot sa-l vad cum se bucura, nu stiu de ce nu pot sa rulez filmuletul :(
sa stapineasca sanatos vehiculul, si fara accidente minore, da ?

Simona spunea...

E de-a dreptul mortal de simpatic! E COPIL!!! Ah, si cel mai simpatic e sa-l asculti cum isi exprima vocal incantarea! Sa-l folositi sanatosi, fara surprize, doar cu bucurii de-astea! :-)

raluca spunea...

@ All - O bucurie mai mare decat sa il vad pe el cum se bucura, nu cred ca exista!
Bogdana - am verificat, filmuletul functioneaza. Accidente prea mari sper sa nu aiba...

Laura N. spunea...

Vai ce haios e! Ce bucurie pe el sa descopere o jucarie noua! Fetitele mele se sperie intotdeauna de jucariile noi, dar dupa respingere, urmeaza faza de cercetare, apoi faza de bucurie si de joaca!:)

Daisypath Happy Birthday tickers
Lilypie Kids Birthday tickers

LinkWithin

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin