marți, 6 noiembrie 2012

Punct și de la capăt

Mi-am dat seama că îmi lipsește mult scrisul aici, așa că repornesc motorul. Nu știu dacă la fel, nu știu exact ritmul, dar voi scrie.
S-au întâmplat lucruri, unele triste, altele frumoase. Cu speranță și lacrimi, viața merge înainte.

Deci dau drumul la amintiri. Simt că, încet încet, pot face asta.

Și încep cu o poezie. Una scrisă de mine, acu muuultă vreme. În '97. Am găsit-o într-un caiețel, într-o cutie plină ochi cu amintiri de care uitasem. Complet. Să nu fiți prea aspri, eram doar o adolescentă.

Lecție de cromatică

Albastrul este ,desigur, o biată culoare.
Îți spune asta oricine
Nu vrea să priceapă că roșul
Întotdeauna capătă spini
Când se rupe din colosul spectru de lumină.
Încearcă tu însă,
Când ți-ai pierdut curajul,
Să muști cu dinții o bucată de albastru.
Vei vedea cum ți se va prelinge printre intestine
Și deodată, vei avea printre vertebre
Ramuri de nu-mă-uita.
Vei simți atunci, așa cum simt florile,
Momentul când roua acoperă strălucirea lor cu lumina ei.
Și vei renaște atunci când ea, roua
Se va preface,
Înainte de a se topi definitiv în Soare.
Da, ea se va transpune-n spectru
Pentru ca tu,
Cel care vezi din nou în lacrimi
Speranța unui spin,
Să-ți risipești, inoportun,
Veninul.

5 comentarii:

sakura spunea...

...Sa-ti risipesti, inoportun,
veninul,
pentru ca fiinta ta
sa fie inundata de albastrul solar si profund,
in timp ce amintirea spinilor dispare...

:)

bine ai revenit :-*

raluca spunea...

:)

bine v-am regasit!

Maria spunea...

Te pup, Ralu. Sa stii ca eu intram zilnic aici , din loialitate:).

Ana spunea...

ma bucur ca scrii din nou..nu ne cunoastem, dar iti citesc blogul foarte des...asa ca, you made my day!!!

Ileana spunea...

Mă bucur, abia aşteptam să revii!

LinkWithin

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin