O altă restanță

Se pare că mi-au rămas tot felul de treburi nerezolvate de anul trecut. Iar ca să încep ceva nou, simt nevoia să fac tot ceea ce nu am reușit în ultimul timp.

Așa că, iată cum am văzut eu Talciocul Urban de la Verde. Sincer abia aștept continuarea.







Și încă câteva, aici.

poveste cu pisici şi alte jivine mici

relatia mea cu felinele a inceput practic acum vreo 5 ani, cand untr-o zi friguroasa am gasit in mijlocul drumului un ghemotoc de pisica ce urla cat o tineau plamanii. bineinteles ca am cules-o, spre disperarea ulterioara a lui tata (singurul cititor al acestui blog hihi).era o disperare nejustificata, tinand cont de faptul ca nu coabitam la vremea respectiva. acea prima pisica (in prezent bunica castrata f desteapta si cumpatata)ma insotit un diverse locatii de pe traseul vietii mele tumultoase la vremea respectiva. adica a stat in cluj, in chirie, apoi a fost carata la sibiu, ca in final sa revenim la cluj, dedata asta in casa parinteasca. traseul meu a continuat la bucuresti, al ei s-a oprit. a devenit iubita lui tata, spre incantarea mea si exasperarea lui mama. in urma singurei ei ocazii de a procrea, au rezultat trei pui. pe unul cam uratel(tot fetita)nu a dorit-o nimeni asa ca a ramas si ea in familie. deci ai mei au acum 2 pisici, una castrata si fiica ei foarte prolifica si iubitoare de vagabondaje si socializari cu motani necunoscuti. deja a produs doua transe de pui, cate 6 de fiecare data. ei si-au gasit stapani prin intermediul presei locale si a internetului. va urma...