Obsesie de toamnă

Mărturisesc că mă fascinează Duffy, galeza cu aer de anii '60. Felul în care se mişcă, felul în care arată sunt cu siguranţă din acelaşi film cu vocea, cu ceea ce cântă. Demult nu am mai văzut o cântăreaţă care să îmi inspire atâta coerenţă.

La joacă pe covor

Recunosc, au fost momente când mi-am dorit să se termine cu căldura, dar parcă e prea drastică schimbarea! Nu vreau să vorbesc de faptul că ne-a cam prins în funduleţul gol. Adică fără garderobă de sezon. Asta se va rezolva probabil cât de curând. Problema no.1 o reprezintă faptul că nu prea ne descurcăm cu ploaia asta prelungită care ne ţine în casă. Nu zic, inventăm tot soiul de jocuri, dar până la urmă ne cam săturăm de toate...Aşteptăm cu drag sugestii de activităţi bebeluşeşti care se pot desfăşura între patru pereţi!

Schimbareplimbare

Ştire de ultimă săptămână! Echipa de împingători de cărucior Bradea şi-a schimbat locul de promenadă, a renunţat la varianta redusă de la Popa Soare şi bate de două ori pe zi un drum mai lung şi pe alocuri anevoios înspre Parcul Ioanid/Grădina Icoanei. Sunt foarte încântată de noua locaţie, chiar dacă nu prea cunosc încă lume acolo...Dar nu îmi fac probleme, e plin de mămici/bone/bunici, aşa că sunt sigură că lucrurile se vor schimba în scurt timp. Îmi propun totuşi să merg în continuare măcar o dată pe săptămână pe la Popa Soare, să mai vedem ce mai fac Luca, Toma, Andra, Sophie, Upi, Maia, Ian, Iannis...

În imagine e Matei cu Luca, primul lui prieten, acum o lună.

O mie şi una de feţe-feţe

De fapt sunt doar şase, dar cred că adunate fac o imagine destul de bună a ceea ce înseamnă să fii bebeluş cuminte care mănâncă tooot şi să ai şapte luni deja împlinite.Ei, acum să nu vă imaginaţi că băieţelul nostru nu are momenţelele lui. Le are, dar nu facem mare caz, încercăm să i le respectăm şi să le descifrăm.

E doar începutul vieţii noastre în trei şi ne place la nebunie!

de rasul lumii

Dragi cititori si parinti, fara prea multe motive si explicatii, luati-l de manutza pe copilul vostru interior si duceti-l sa vada filmul anului. Wall-E.



Si va mai rog sa ajungeti la timp, altfel veti rata filmuletul de deschidere. Totusi, in caz ca v-ati eternizat la coada la popcorn, please enjoy it in glorious YouTube style:

Multumesc

Nu am cuvinte sa spun cat de mult ma bucura faptul ca Stefan e un tatic asa de dedicat. Iubesc la nebunie felul in care zambeste Matei cand il vede, felul in care rade cand se joaca ei doi, expresia de incantare maxima care apare in momentul in care tati il pune pe umeri si el e deasupra tuturor, cu manutele incurcate in bogata lui podoaba capilara. Ce mai, e asa cum trebuie sa fie. Matei e un baietel norocos ca are un tatic care ii poate oferi atatea.

Cat despre mine, nu pot sa spun decat ca simt nevoia sa multumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile minunate pe care mi le-a dat in ultimul an.

2 rotzi si 72 spitze

I'm so excited, I just can't hide it...
Ahem, sa ma reculeg. Asadar, in sfarsit am pus mana pe o bicicleta!
Este incredibil, ultimul experiment pe doua roti dateaza de acum... 8 ani?!? imi aduc aminte de bicicleta de familie: un Balkan mov care in ciuda culorii care nu ma facea prea mandru, era echivalentul nemotorizat al unui Harley... sa lata, spatar capitonat, coarne elaborate, culmea stabilitatii si a tehnicii bulgaresti. Ma rog, probabil ca iesise de pe o linie de asamblare vecina cu alta de borcane cu gogosari, dar si-a facut treaba foarte bine.

Cum se zice, au trecut anii, bicicleta a adormit pe veci sub patul lui taica-miu, iar eu am imbratisat stiinta rolelor. Pana cand... pana azi, cand am primit (nu divulg inca prin ce mijloace) una bucata bicicleta de oras marca Cicloteque.

Simt ca mi-am redescoperit un vechi prieten din copilarie, la care mesteream cu orele sa-i pun o pacanitoare (din paharele de plastic) sau sa-i impletesc sarma colorata intre spitze (I know, ce kitschy suna acum).

E bine ca are si un cos in fatza ghidonului, pot sa-mi transport si boarfele de colo-colo, cu riscuri ceva mai mici decat in spate.
Pana si stimabila co-autoare de blog e incantata, atat de incantata incat m-a dat jos si a dat o tura in jurul parculetzului unde-si face programul de dimineata cu Matei. Amandoi ne-am minunat de cat de vie si nevatamata a returnat bicla. Ma rog, pe limba ei de origine, s-ar zice bitza sau tzoacla.

Oh well, off I go now... Adica am incalecat pe-o sa... si-am inchis postul asa!