Pe-o gură de Rai

A trecut o săptămână de când m-am întors... parcă din alte vremuri, din altă dimensiune, una în care se șade în jurul focului, se spun povești cu oameni curajoși și se merge în sunet de potcoave.

Mi-a trebuit ceva până să mă apuc de scris aici, pentru simplul motiv că n-am știut ce vorbe să potrivesc... Simțeam că oricum aș alege, îmi va fi tare greu să împărtășesc starea acelor zile petrecute într-un loc tare frumos, cu oameni frumoși... și cu aparatul de fotografiat. A fost o cură intensivă de bine, de încărcat baterii, de mers la origini, acolo unde clipele se-aștern întotdeauna după bunul lor plac, fără grabă, fără vreo noimă de-a noastră, a puilor lui mâine cel atât de îngrijorător. A fost o cură de AZI, chiar dacă am vorbit și ne-am uitat mult la cum a fost IERI pentru ei...

Ați simțit vreodată gustul istoriei ieșită din manualele atât de anoste și neiubite pe care le-am cărat zi de zi la școală? E fix gustul pe care îl simte Pavel când vede pentru prima dată cum se formează curcubeul în ciobul aruncat neglijent pe marginea drumului. E visul cu vrăjitori buni și animale rare pe care-l are Matei la cinci dimineața și pe care mi-l desenează apoi pe prima foaie întâlnită, de frică să nu se piardă în vuietul  .

Știți că am întâlnit un dac? Unul adevărat, pe care l-am recunoscut după povești, nu după straie, un dac ce știe mersul lucrurilor, și mai mult decât atât, știe să citească urma timpului. Am călătorit împreună, la Blidaru, Costești și Sarmisegetuza, am ascultat, am văzut lucruri care nu mai sunt, dar care am lăsat urme - în mine, în tine, în noi cei de aici... Vă spun cum se numește - Mugur Pop - și vă doresc sincer să aveți ocazia să-l ascultați vreodată.

... Vorbe scrise după Tabăra de Fotografie și Legende Dacice "Călare în Carpați" - un eveniment organizat de Foto Union, Dacia Plant și Asociația Descoperă Natura.

Noutăţi de vară

Cum mare parte din familie e plecată în vacanţă la Oradea, cred că e ocazia bună pentru directorul clanului să mai posteze ceva pe blog. N-o să fiu nici foarte lung, nici foarte structurat... ce naiba, e vară, nimeni nu face asta acum :).
Asadar, câteva veşti despre cei mici, lipsite momentan de poze. Micuţul Pavel este tot mai flexibil, drept pentru care stă mai toata ziua cu picioruşele în gură. That’s right... cu ciorapi sau fără, nu contează, omuleţul îşi verifică non-stop tălpicile şi degeţelele alea grase...

Însă vestea cea mai importantă este că la scurtă vreme după ce familia a aterizat la Oradea, a apărut şi prima durere de dinţi. Dupa o zi de urlete şi salivat in exces, şi-au făcut apariţia şi responsabilii: doi dinţişori, unul lângă altul jos!



În tot acest timp, Matei cel mare aleargă non-stop prin curtea mătuşii, se joacă cu căţelul Bobby (orice asemănare cu personajul din serial e pur intâmplătoare) şi descoperă prin gradină ce s-a mai copt şi e bun de mâncat. Iar când îşi mai trage sufletul, mitraliază câteva întrebări care încep cu “De ce...”.

Cât despre mămică, stă prin preajmă pentru sancţionarea oricăror abateri disciplinare, face poze compromiţătoare şi printre picături mai reuşeşte să facă şi vizite de curtoazie la vechi cunoştinţe din oraş.

Vremea n-a fost cine ştie ce favorabilă pentru bălăceli, însă am impresia că au în plan şi nişte excursii pe la Băile Felix. Asta nu poate decât să fie de bine, Matei era cam certat cu apa la mare în Grecia anul trecut şi poate că va reveni la sentimente mai plăcute în bazinele cu apă caldă.

Cât despre mine, “vacanţa binemeritată” de care povestea Raluca mai deunăzi s-a concretizat momentan într-un weekend cu DB, Mirunele şi Dumi în zona Câmpulung-Lereşti – Iezer. Fiecare din băieţi cu o bicicletă (in cazul meu, închiriată) şi un Land-Rover alb (alintat cu drag de mine “Frigiderul”) cedat de o vecină binevoitoare a lui Dragoş, în care s-a ascultat aproape tot timpul Leonard Cohen (de-a dreptul şocant pentru statutul neaoş al unei astfel de maşini), am ajuns într-un mic colţ de rai, unde am facut cunostinţă cu adevăratul bike-treking. În cazul meu si al lui Dumi, mai mult gâfâind şi mergând pe lângă bicicletă... însă cu memorabile coborâri pe pante abrupte pline de bolovani sau de noroaie, cu pleosc-uri în izvoare şi ocazionale opriri pentru zmeură şi fragi.

A fost o evadare pe cinste, nu m-am mai simţit atât de sportiv şi de inconştient de multă vreme! Şi deja mă gândesc la cum să-i implic şi pe cei mici într-o ieşire pe munte, mai pe jos, mai pe biciclete, hai poate chiar şi cu cortul. Ar fi tare frumos să-i învăţ cum e cu Gradina Carpaţilor, şi in plus ne-am distra pe cinste. Probabil că trebuie să mai aşteptăm câţiva ani, însă abia aştept momentul.

La sfârșit de... vacanță

Vacanța noastră a luat sfârșit de-aproape o săptămână, dar abia acum mă simt în stare să scriu ceva aici. A fost o vacanță luungă, cât să ne-ajungă pentru ceva timp de-acum încolo...

A fost frumos, cu multe întâlniri, cu cadouri, cu multă odihnă și cu multă multă zăpadă. Ca-n povești.

Credeam totuși că întoarcerea acasă la jucăriile de aici, la pești și la pisică, va fi primită cu oarecare entuziasm...Ei bine, nu! Matei nici nu a vrut să intre în casă, voia înapoi, la "iuiu"(bunicul). Trei zile mi-a tot pomenit prietenii de la Cluj - pe Acu(Marcu), Adei(Andrei) și Pipi(Petri).

Și despre mine două vorbe - mă simt mare de tot, mă mișc destul de greu și freamăt de nerăbdare. Deși mi-am propus să savurez fiecare moment pănă la naștere, să mă bucur de fiecare lovitură pe care o simt dinăuntru, nu pot să spun că nu aștept să-l văd la față; să-l țin în brațe, să văd cu cine seamănă.

Mai sunt două luni, dar sunt sigură că timpul va zbura pe negândite...și încă nu-avem nume...

De week-end

Oare copiii pot staționa între 22 și 7?



Mi se pare însă de neprețuit să te plimbi desculț prin ploaie...



Aici numai comentarii răutăcioase îmi vin...


Și puțin Matei:

Călare pe Nelu, lângă de-de-de-de (Volkswagen).


Sleepin'style.

În deplasare

M&M vă prezintă dovezile unei după-amieze reușite

În parc:


La un film:


La o înghețată:


Vă doresc să vă păstrați cât mai mult candoarea și prospețimea pe care o văd în pozele astea, pui dragi!

Un "Tei" dar fără pupăză

A răsărit în vocabular, împreună cu "teiu". S-a alăturat lui "ma-ma" și "ta-ta" care sunt folosite într-o mulțime de situații și contexte și definesc aproape toate lucrurile înconjurătoare.

Dacă nu v-ați dat încă seama, el e "Tei". Câteodată spune asta dacă îl întrebi cum îl cheamă, dar folosește cuvântul mai ales dacă îl întrebi cine e într-o fotografie, unde apare deobicei alături de mami sau de tata.

Cât despre "teiu", aici e vorba de pasiunea lui cea mai cea. Trenurile. Chiar nici nu s-a plictisit să stea în el o noapte întreagă și încă osutădouăzecișicinci de minute întârziere..Am impresia că trebuie să îi mulțumesc lui Thomas pentru asta!

În altă ordine de idei, am fost la Cluj pentru mami, am vrut să fac circa omieosută de lucruri, dar am reușit doar jumătate...Să nu vă supărați, revenim la Cluj la sfârșitul lui februarie:)

Pentru început

E lunea aceea de care mă temeam, când trebuie cu toții să ne întoarcem la normalități. Gata cu sarmalele, gata cu cadourile, cu zilele de vacanță în trei...nasol momentul, aș fi tentată să spun.

De fapt chiar nu am de ce să mă plâng, a fost grozav! Mai mult, chiar iubesc începuturile, mi se par pe cât de utile pe atât de binevenite.

Bineînțeles că mi-am facut și eu planuri mari și frumoase pentru anul ăsta. Mărturisesc însă că nu îmi place să le spun cu voce tare. Mi se pare că deja le pun în pericol să nu fiu în stare să le duc la bun sfârșit...ce? am spus planuri? am greșit...ele sunt mai mult dorințe. Asta pentru că niciodată nu am fost în stare să mă țin de o planificare pe termen lung și mediu.

Oricum, sunt încântată. E ca și cum mă așteaptă o filă nouă, curată, pe care să înșir câte-n lună și în stele.

Bine v-am regăsit! Vă doresc un an mai ușor și mai plin de lucruri frumoase.

Iar la final, o imagine nemuritoare cu gașca de la munte:

Tata şi fiul

Pentru că tocmai a împlinit un an, opt luni şi fix o săptămână, am hotărât că a sosit momentul să vă împărtăşesc un pic din experienţele mele cu Matei. Şi o fac acum, pentru că astăzi a fost întâia oară când am fost doar noi doi, la un loc de joacă in-doors (deh, vremea de toamna-iarnă nu ne-a dat prea multe opţiuni).
Pe scurt, la invitaţia unor dragi prieteni-tineri părinţi, am mers până la Băneasa Shopping City, unde planul era ca "fetele" să meargă să găsească ceva de îmbrăcat pentru prichindei, iar "stimabilii domni" să aibă grijă de cei mici, în spaţiul specializat şi profesionist amenajat pentru ei.

Zis şi făcut, ne împărţim pe grupuri câte doi şi mergem la intrarea locului de joacă. Acolo prima chestie care pe mine m-a siderat este că am primit brăţări cu nume. Cam ca la concerte. Sau ca la spital. Ma rog, o combinaţie cam nefericită, care pe Matei l-a enervat ingrozitor vreo 5 minute, timp în care a încercat cu disperare să şi-o dea jos de pe mână.

A doua chestie care m-a lovit e cât de mulţi copii erau acolo, alergând în toate direcţiile posibile. În fine, cert e că după mai puţin de o oră, atât eu cât şi Matei am început să căscăm şi să ne ia cu ameţeli de la caleidoscopul ăla de culori şi mişcări browniene. Singurul mod în care am reuşit să ne revenim a fost să ieşim la o plimbare printre magazine, unde era sensibil mai puţină lume. De ce? Probabil pentru că toţi erau la vreun loc de joacă...

Oricum ar fi, astăzi am învăţat amândoi ceea ce mami se chinuia de mult să ne înveţe: window-shopping-ul aduce confort psihic! :-)

La joacă, cu mic cu mare

Bineînţeles, şi eu sufăr de lipsă de timp...Iar cu stabilirea priorităţilor, de care se discuta pe ici pe colo, acu câteva zile, stau cam prost...sunt cam haotică...

Aşa că voi pune doar acum, pozele unui week-end cu adevărat reuşit, la Predeal. Şi vă spun sincer: de când e Matei, avem şi noi un chef de joacă de nestăvilit!









Şi o imagine offtopic, cu "frumuseţile patriei"- e ceva acolo, de neînţeles pentru mine, zău:

Aproape gata de drum

Pentru că mâine plecăm în vacanţă pe un teren total străin, vă spun deja că o să îmi lipsiţi cu poveştile voastre cu pitici...Noroc că nu vom sta prea mult, la începutul lui august vom fi din nou pe baricade!

Deşi zburăm cu noaptea-n cap, bagajul nostru e încă work in progress. Tipic.

A! Păi nu v-am spus unde. Plecăm în Croaţia. Într-o localitate cu nume care nu se spune, nu e frumos, presupun că o intuiţi însă.

Vă las în compania unei poze de la antrenamentele de înot ale lui Matei, făcute week-endu-l trecut, la Malu Vânăt:

Treburi de week-end

Adept al relaxării prin muncă, Matei nu scapă nici un prilej să se implice în operaţiunile de curaţenie. Dă cu mătura, cu peria, cu cârpa, cam peste tot.

Vă spun, e harnic, nu glumă!

Locaţie: Malu Vânăt, casa de vacanţă proaspăt inaugurată a bunicii






După atâta muncă, o pauză binemeritată, în care îşi contemplă munca:

Cu Duffy pe nisip

Am o veste bună pentru toţi cei care puneau un semn de egalitate între apariţia unui copil şi dispariţia unor nebunii de tinereţe, cum ar fi fuga la mare pe week-end pentru un concert pe care doar l-ai visat.

Ei bine, vin să vă spun că se poate. Cu puradelul după tine. Şi iese chiar genial!

Nu îmi dau seama exact dacă a fost vorba de puţină inconştienţă sau doar de un dram de curaj, dar noi asta am făcut pe sfârşitul ăsta de săptămână.

L-am împachetat pe Matei şi am fugit la Mamaia, la Duffy, împreună cu prietenii noştri.
Totul a fost la superlativ. Marea. Ea. Oamenii din jur.

M-am simţit atât de norocoasă că eram acolo, cu băieţii mei. Eu zic că Matei a avut parte de un prim concert extrem de special. Poate puţin prea scurt. Dar am savurat fiecare melodie...Noi ăştia mari, căci el a adormit pe la jumătate la mine în braţe şi nu s-a trezit nici măcar la focul de artificii.

Şi când te gândeşti că umblăm pe vârfuri să nu scârţăie parchetul, cănd doarme el, acasă... A făcut ochi doar la final, când ne-am pus în mişcare, purtaţi de un şuvoi de oameni.

Aventura noastră a continuat încă două zile cu apă, soare, plajă. O zi în Mamaia şi alta la Corbu. A fost de vis pentru toţi. Apa caldă, briză răcoritoare, Matei aproape cuminte.

În continuare, lăsăm imaginile să vorbească. Enjoy!




A doua zi, la Mamaia:


La Corbu: