Intim

Domnul Nechita Neculai este proprietar. Pentru că nu a auzit de noţiunea de “hair stylist” îşi spune, în continuare, frizer. Şi pentru că rezistenţa la schimbare e destul de puternică la vârsta lui, locul pe care îl deţine se numeşte simplu: frizeria„Intim”.

Îmbrăcat într-un halat scurt alb, impecabil, îşi aşteaptă zi de zi, puţinii clienţi( probabil extrem de fideli), citind imperturbabil, ziarul “România Liberă”.Niciodată altceva.

Deşi conform programului, la orele 16 fix, locul se închidea, plăcuţa ce atârna pe geamul de la intrare, arăta mereu “DESCHIS”. De fiecare dată când treceam pe acolo, îmi aruncam privirea înăuntru, în dorinţa de a mai fura încă un amănunt din universul încremenit parcă în timp, “Intim”. Era ca şi cum aş fi făcut o călătorie într-un trecut puţin familiar, într-o vreme în care bărbaţii purtau ceasuri de buzunar şi jobenuri negre, din fetru. Cel puţin asta vedeam eu.

Mi-ar fi plăcut să intru, să mă prezint politicoasă, să-l rog să-mi povestească povestea vieţii lui. Dar mi-a lipsit curajul, cred.

De două săptămâni, plăcuţa ce arăta mereu “DESCHIS”, a fost întoarsă, iar domnul Nechita Neculai nu a mai apărut. De câte ori ajung la colţul străzii, grăbesc pasul şi mă uit, plină de speranţă, la plăcuţa de la intrare, în speranţa că domnul frizer-proprietar s-a întors, că şi-a luat o mică vacanţă binemeritată...

M-ar durea tare dacă l-aş pierde din universul meu, dacă frizeria “Intim” ar dispărea. Este credinţa mea, că locurile astea magice cu oamenii lor speciali, ascunse parcă pe străzi înguste, sunt cele care păstrează sufletul oraşului.

Iar eu am nevoie de ele, ca de aer.