Bine, ele erau așa de ceva ani, doar că eu nu le vedeam cum trebuie.
Ieri m-am surprins în postura de mamă/cloșcă mândră de puiul ei, nu pentru că făcea ceva deosebit, nu pentru că îmi dădea nu știu ce cadou sau că îmi cânta un cântec tematic, ci pentru simplul fapt că îl vedeam acolo, pe scăunel, alături de colegii lui de grupă.
Mi-am dat seama acum că, deși mergem la grădiniță de câteva luni bune, nu am scris aici aproape nimic legat de subiect și îmi pare rău.
Îmi pare rău pentru că nu v-am împărtășit încă nimic din experiența asta care s-a dovedit a fi una mai mult decât pozitivă, din toate punctele mele de vedere. Copilului îi place, e iubit, e stimulat spre multe lucruri noi.
Să mă-nțelegeți: nu spun acum că a devenit mic geniu, care să știe deja să scrie și să citească, sau care vorbește engleză și știe să numere de la 10 la 1. Chiar nu-mi doresc nimic din toate astea. mă surprind mereu că mi se încrețește fruntea și mi se ridică o sprânceană când aud mămici lăudându-se cu tot felul de performanțe din astea mult peste vârsta copilului. Nu spun că nu ar fi în stare, după cum cred că ați văzut și voi, generațiile care se nasc acum sunt speciale, sunt altfel decât eram noi la vârsta lor.
Spun doar că e mai bine dacă ne canalizăm puțin energiile în alte direcții, dacă încercăm să le modelăm caracterul, să-i facem să fie generoși, altruiști, cu sufletul deschis, curajoși. Astea da! Astea da realizări, mult mai importante și mai folositoare a la long.
Cât despre celelalte, cu bastonașele, cifrele, coloratul în contur, nici o grijă - le prind din zbor și știu să îți arate singuri ce anume le place, asta atâta timp cât rămân la nivel de joacă.
Ziceam că scriu de grădiniță, dar văd că am luat-o puțin pe arătură...ce să-i faci? Sunt poate prea gravidă pentru-a urmări conștiincioasă un subiect:)
Tot creditul foto merge la Andreea, mult mai pe fază decât mine!(eh, ea știa la ce să se aștepte, doar a mai trecut prin asta:)
4 comentarii:
Da, ai mare dreptate la faza cu fortatul asta al copiilor in a invata mult prea multe si mult prea grele pt varsta lor.Daria mea abia vorbeste si nu ma stresez, insa cunosc mame care isi solicita copii mult peste puterile lor.Sunt de acord cu tine, toate la timpul lor, plus de asta nu cred ca m ar incalzi sa am un copil care sa stie vorba ta sa numere de 10 la 1 :), dar sa fie un egosit, un razvratit sau mai stiu eu cum.E treaba aia cu moderatia!Ma bucur ca ati scapat de viroza!
copiii, scuze...acum am vzt in ce hal am scris :D
pe de alta parte, ma gandesc ca acei parinti care vor performante exceptionale de la copiii lor au intentii cat se poate de bune. Intr-o societate in care intregul sistem de invatamant se bazeaza pe ideea de competitivitate, de topuri si clasamente, e inevitabil ca parintii sa isi doreasca ca puii lor sa faca fata acestor mecanisme tocmai pentru ca se gandesc ca altfel tot ei(copiii) ar fi cei lezati(evident, in orgoliu). dar daca oricum asta ii asteapta la scoala, de ce sa ii stresam noi deja din frageda pruncie? De ce sa nu-i lasam macar acum sa fie copii in toata regula?
Draga mea, dar sunt deja colegi de-ai copiilor nostri care fac meditatii. Acasa. Invata limbi straine, fac pian de la 3 ani, matematica, betisoare etc. Si mie mi se pare extrem, extrem de exagerat, dar uite ca altii indeasa genul asta de informatie in puii lor inca de la varsta la care ei ar trebui sa se joace. Doar sa se joace. Ca de invatat au tot timpul din lume s-o faca, slava domnului. Odata ce au intrat la scoala, nimeni nu mai poate da timpul inapoi si de-atunci oricum incepe chinul. Pentru ei, pentru noi...
Asadar intru si eu in clubul tau, acela care este total impotriva ideii de a face dintr-un copil geniu la 4, 5 sau 6 ani, chiar daca el poate ar prefera sa faca altceva in timpul asta.
Trimiteți un comentariu