Înapoi în realitatea virtuală

Am făcut o cură sănătoasă de viață departe de taste, de facebook și blog. Nu a fost ceva programat/intenționat, a fost doar perioada crepusculară obligatorie de TIFF, care mi-a intrat atât de tare în sânge, încât nu aș putea concepe sfârșitul de mai în alt mod.

E o experiență atât de mișto, de diversă în coloratura ei, încât mi-e absolut imposibil să vă transmit starea mea de acum. E mai mult decât zece zile de filme, e un cocktail de întâlniri cu mulți oameni pe care îi vezi doar atunci, de party-uri în locuri în care nu aș călca altfel, de șaorme uriașe mâncate la trei dimineața, de furișări departe de copilul lăsat fără regrete în grija mătușii preferate, de trei/patru ore de somn pe noapte.

Și cum spunea o prietenă, întoarcerea în rutina cotidiană e mereu deprimantă, dar o depresie pe care o cunoști atât de bine, care știi precis că va dura puțin, pentru că va fi o nouă ediție la anul, la care deja te gândești cu plăcere.

Mi-e clar că TIFF-ul creează o dependență de care chiar nu vreau să mă vindec niciodată.

Îmi dau seama acum că e o postare despre TIFF dar care nu spune nimic apropos de filme, deși am văzut vreo două duzini. Le-am ocolit din nou pe cele care vor veni în cinematografe și am încercat să văd cât mai multe din cele douăsprezece intrate în competiția festivalului. Bineînțeles că am ratat fix pelicula câștigătoare, filmul tailandez "Poveste anodină", dar ce să-i faci, nu le poți avea pe toate.

Pentru mine, filmul preferat de anul ăsta a fost unul micmic din 2007, "Cu fanfara în vizită", o peliculă la care am râs non-stop și care mi-a adus aminte de hazul stârnit de "A fost sau n-a fost"-ul lui Porumboiu din 2006.

Pentru că aș vrea să vă invit pe toți acolo anul viitor, îl las acum pe Chiri - directorul artistic al festivalului, să vă convingă, prin intermediul unui interviu preluat de pe Hotcity.ro





LE: Dacă doriți, la MȚR începe retrospectiva TIFF 2010,cu o mulțime de filme bune!