Cum? E încă noiembrie? Ei bine, se pare că lucrurile stau puțin altfel la Sun Plaza, mall-ul din Berceni care a intrat în cartea recordurilor pentru o monstruoasă instalație de lumini de Crăciun (vreo 450 000 de becuri).
Nu aș fi știut nimic de acest record deloc eco dacă nu aș fi decis să îmi însoțesc perechea la film ieri seara.
Am ajuns acolo total nepregătită pentru ce mă aștepta acolo: pe lângă sutele de luminițe pâlpâitoare, elfi, nenumărați brazi de Crăciun, colinde, era o masă de oameni extaziată, care forfotea peste tot și se poza la brazi.
Credeam că m-am obișnuit cu faptul că această sărbătoare a fost deja pervertită de consumerismul excesiv și că a devenit doar un prilej de shopping, dar parcă să aud deja colinde este puțin cam mult...
Nu știu dacă am mai spus aici, dar am o mică fobie de mulțimi, de aglomerații. Aseară a fost nevoie de circa cinci minute până să mi se facă rău...singura mea salvare a fost să mă refugiez în sala de cinema.
A, nu v-am spus despre ce film e vorba...E penultima parte de Harry Potter, care mi se părut cam plictisitoare dealtfel, deși am citit că e extrem de fidelă cărții. Spun asta cu mențiunea că nu sunt neapărat un fan al fenomenului, chiar dacă am văzut toate filmele precedente. Presupun că el se prezintă cu totul altfel pentru împătimiții seriei care probabil că își amintesc mult mai bine decât mine detaliile acțiunii...E clar, dacă nu sunteți bine familiarizați cu povestea Harry Potter nu prea aveți ce căuta la film, pentru că riscați să nu înțelegeți mare lucru. Este un film pentru fani.
Voiam însă să fac o mică precizare utilă poate mămicilor care consideră acesta un film de dus copiii.
Eu cred că seria s-a îndepărtat deja de mult de momentul în care putea fi considerată a fi ceva pentru copii. Dacă deja filmele 4 și 5 începuseră să fie puțin înfricoșătoare, iar seria 6 era deja creepy, filmul 7 se apropie mult de genul horror prin suficiente scene destul de întunecate.
Eu una nu mi-aș duce nicicum copilul la așa film până nu ar împlini măcar 12 ani decât dacă aș vrea să-l sperii zdravăn.
Nu are rost să spun că au fost în sală câțiva copilași puțin mai mari decât Matei...
4 comentarii:
Ți-am scris un mail. Când ai vreme, te rog să îmi răspunzi. Mersi :)
Pe mine una nu ma deranjeaza nici luminile, nici colindelele, nici elfii si nici moshii. In fapt, Craciunul e unica sarbatoare in care ma lafai si eu in kitsch; de Craciun imi plac multimile si cumparaturile. Imi place sa-l vad fericit pe Marcu fugind de la un bradutz de plastic la altul, jucandu-se cu toate globurile si piticii. O data pe an imi dau si eu drumul, uit de exigentele mele culturale. O data pe an imi plac si mie sclipiciurile si cadourile frumos impachetate, mosii craciuni si miile de luminitze, globurile de un milion de feluri. e ca la carnaval...imi pun masca "consumatorului" si ma amestec in multime. Eu zic sa mai luam si pauze de la rigorile noastre.
Stanca, asta nu era un articol anti-Craciun, anti cadouri:)Era pur si simplu remarca mea apropos de faptul ca nebunia deja a inceput, cam repede dupa parerea mea. Ma gandesc chiar si la faptul ca, daca vad atat de multi mosi si elfi inca din noiembrie, pana de Craciun isi vor pierde total interesul, iar vederea mosului nu le va mai crea nici un fior acolo...Si da, am o problema cu locul unde cade accentul in cazul sarbatorilor...e prea mult vorba de a cumpara...
Da, ma rog, e o chestiune de viziuni diferite. Mie imi prinde bine sa inceapa atmosfera de Craciun mai devreme, mie imi place ca inainte cu o luna sa tot fac cumparaturi, sa am vreme sa vad ce aleg pentru fiecare, tocmai ca sa nu ma imbulzesc si sa trebuiasca sa ma grabesc in ziua de Ajun. Iar in privinta copiilor, eu nu mi-as face griji....cu o suta de mosi si tot li se va parea ceva magic cand vor primi cadoul din mainile moshului; timpul pe care il traiesc ei acum si inca cativa ani de acum incolo e prin definitie magic. Simturile lor nu sunt pervertite ca ale noastre.
Trimiteți un comentariu