.JPG)
Cluj Napoca - mai 2005, TIFF. Acolo a început totul.
El - organizator. Eu - voluntar.
El- bucureştean. Eu - clujeancă.
El - ştia filmele. Eu - cunoşteam locurile.
Sunt mai mult ca sigură că NIMENI din cei care au văzut acele începuturi nu s-au gândit măcar o secundă că ea se va concretiza aşa de frumos.
Cât de nebun trebuie să fii ca, după mai puţin de o lună de când cunoşti un om, cu care ai stat practic 10 zile (cât a durat festivalul), să îţi faci bagajele şi să îţi părăseşti familia, prietenii, joburile, oraşul mult iubit? Da, asta sunt eu...putin cam impulsiva.
Mâine vom lua avionul către Cluj. Începe din nou TIFF-ul.
7 comentarii:
Ce frumos!
Superb!
Pot sa-ti GARANTEZ eu ca nimeni nu credea ca totul se va termina asa de frumos cu voi doi! Dar va potriviti cum rar mi-a fost dat sa vad la un cuplu. Sincer iti spun!
Sa fiti fericiti alaturi de Matei si sa aveti o viata frumoasa pana la adanci batraneti!
Stiu ca suna a cliseu dar eu chiar va doresc asta din suflet.
mersi mult, Andreea, stiu ca o spui pe bune!
Astea sunt unele din chestiile cele mai faine in viatza, moentele de retrospectiva cand ti se spune "nu mi-as fi imaginat niciodata ce bine o sa iasa totul...", ma bucur mult ca si la voi a iesit atat de bine, la mai mare si tot mai frumos!!!
Sounds just like it should!
Jur ca e orasul de vina - Clujul adica.
Daca va hotarati sa va mutati inapoi si aveti nevoie de o maturatoare prin casa, count me in :))) las totul si ma duc
treaba cu mutatul...e complicat, zau. desi, nu se stie niciodata ce ne/aduce ziua de maine. si cred ca iti gasim un job mai ok...haha
Trimiteți un comentariu